Scrisoare catre fiul meu

Dragul meu,

Uneori, cuvintele sunt doar un surogat al sentimentelor, o incercare disperata de a reda pe litere o voce launtrica ce nu poate fi inteleasa in simplu grai uman. O intreaga geografie afectiva, o simfonie a trairilor interioare creata dupa capriciile memoriei, se ascunde de multe ori in plicul incapator al unei scrisori. Nu sunt un bun orator, iar aceasta scrisoare nu isi propune sa inlocuiasca timpul in care am lipsit din viata ta.
A trecut ceva timp de cand nu am mai folosit stiloul pentru a ma elibera de complicatele uragane ce-mi matura constiinta si otrava remuscarilor imi picura silentios in vene. Chipul tau tacut, ma urmareste de undeva de pe birou si incerc sa ma amagesc cautand iertare in ochii tai.
Am sa incep prin a recunoaste un secret ce mi-a bantuit existenta in ultimele luni. Macinat de un nedemn sentiment de dragoste, prins intr-un foc interior ce-mi mistuia si ultimele ramasite de demnitate, am calcat in picioare orice urma de decenta si te-am urmarit in taina…
Ti-am urmarit fiecare pas,  fiecare gest, fiecare secunda in care ai zambit, ai ras, sau te-ai bucurat alaturi de prietenii tai, creand in mine un amestec ciudat de bucurie,tristete,frustrare si mandrie.
Un tanar timid, vizibil nesigur pe el dar in acelasi timp inteligent si ambitios. Extrem de firav din punct de vedere fizic, esti totusi un pusti care are farmecul lui aparte. Intotdeauna cu zambetul pe buze, reusesti sa te faci placut de cei din jur, ascunzand perfect tristetea din inima ta. Un amalgam interesant de romantism conservator si pasiune vulcanica va face din tine un pusti cu destul de mult succes la fete.
Imi place idealismul tau, pustiule.
Intr-o lume obsedata de materialismul imediat, speranta noastra, a umanitatii, sta intr-o generatie care va traii cu sufletul. O generatie care va reusi sa coboare de pe piramida necesitatilor nevoile instictuale, animalice, lasand latura spirituala sa deseneze, un altfel de taram in care sa ne dezvoltam.
In mod cert tu nu vei reusi sa schimbi lumea. Nu singur. Dar cand aceasta specie va naste suficent de multi oameni ca tine, probabil ca balanta puterii se va schimba, si atunci intreaga lume se va schimba.De aceea este extrem de important Albert sa intelegi ca idealismul, chiar intr-o credinta benefica, nu este suficent daca nu este dublat de o educatie si de un volum al cunostintelor suficent de dezvoltat incat afirmatile tale sa fie si perfect argumentate.
Ai un potential imens, dar trebuie sa sti ca potentialul nu este suficent. Cimitirele sunt pline de oameni ce au avut potential dar au murit anonimi. Sentimentul puternic de libertate pe care-l resipiri la varsta adolescentei este ca o lama cu doua taisuri. Poate fi un catalizator fantastic, energia inegalabila acestei varste te poate propulsa pe o traiectorie ascendenta care te poate duce spre varfuri, dar ne canalizat corespunzator acest drog frumos al tineretii poate deveni o piatra de moara care-ti va fi o povara mai tarziu.
Traieste si bucurate cu voluptate de toate aceste clipe minunate ale varstei, dar nu uita Albert sa dublezi totul cu o fundatie solida pentru vremurile ce vor sa vina. Educatia dublata de un volum cat mai vast de cunostinte este unica garantie ca ai o sansa de a reusi. Orice alt mod de a reusi in viata este unul efemer si nu-ti va oferi nici un fel de satisfactie interioara.
Stiu, stiu este o blasfemie din partea mea sa apar dupa atata timp in viata ta, ca o umbra nedefinita, straina si rece si sa-mi permit sa-ti dau sfaturi. Un petic ingalbenit de hartie nu are cum sa inlocuiasca toti acesti ani in care am lipsit.
Poate de aceea nu ar trebui sa interpretezi aceste randuri ca o lectie de viata. Defapt nici nu cred ca exista lectii unanim valabile cand vorbim de viata. Viata este un amalgam de trairi personale pe care trebuie sa le atingi pentru a percepe integral adevarata lor valoare.
Nu exista sfaturi in totalitate bune, Albert, asa cum nu exista sfaturi in totalitate proaste. Doar tu poti cerne din miliardele de cuvinte ce le vei auzii de-a lungul vietii, care din ele se pot adapta la personalitatea si caracterul tau, si care nu.
Tot ceea ce-ti voi spune in continuare sunt doar trairi personale,convingeri intime si modul de a vedea viata a unui om harsait prin ea. Poate unele din ele iti vor fi de folos, poate altele iti vor fi inutile si sper ca peste 40 de ani sa recitesti acest petec de hartie si sa descoperi ca macar o mica parte din aceste lucruri ti-au fost de folos in dezvoltarea ta interioara.
Unul din cele mai important lucruri Albert, de care sa tii cont intotdeauna, este sa ramai un om bun indiferent de ce se va intampla in jurul tau . Viata este o calatorie lunga si nu intotdeauna soarele iti va lumina diminetile sufletesti. Asa cum exista zi si noapte, alb si negru tot asa exista bine si rau. Vor fi momente in care bunatatea se va ascunde sub umbrele intunecate ale raului si vei tentat sa crezi ca a fi un om bun este o povara, o piatra de moara ce te trage inapoi.
In zilele in care am stat undeva in umbra ta, am simtit ca ai un suflet bun. Ca pleci la drum cu niste haine sufletesti extrem de curate. Probabil ca asta te va face sa ei putin in derizoriu cuvintele mele. Cand esti tanar, cand ai toata viata in fata, cand inca exista o doza de puritate neconsumata, iti este dificil si sa-ti imaginezi ca poti fi altfel.
Iar atunci cand esti si putin idealist, asa cum vizibil tu esti, nu de putine ori ai inclinatii mesianice.
Apoi apar problemele inerente ale vietii. Puritatea este inlocuita de o mizerie ce insoteste o societate complexa, nu de putine ori cinica si dura. Atunci vei intelege ca nu este atat de usor sa mentii acest echilibru.
Vor exista momente in viata ta cand tentatia de a raspunde la rau cu rau iti va domina fiecare celula din tine. Vor fi momente cand furia, deznadejdea si instictul subconstientului tau animalic vor crea un ocean interior ce se poate transforma usor intr-o tornada de ura si rautate.
Dar in acel moment va trebuii sa-ti amintesti ca daca vei ceda ispitei de a lasa intunericul sa te domine nu vei face altceva decat sa devii asemenea celor pe care-i dispretuiai atat de tare!
Echilibrul, pustiule, echilibrul este cheia in tot si toate. Extremismul, indiferent daca vorbim de extremismul de ideii de atitudinii sau de fapte, nu este si nu va fi niciodata o solutie acceptabila. Incearca sa gasesti o cale de mijloc, sa intelegi fiecare lucru in parte, sa judeci fiecare lucru in parte, sa inveti ca nimeni niciodata, nu va avea dreptate 100%
Exista un imbold puternic al oamenilor, si-l vei observa odata cu trecerea anilor, sa tratam victoriile ca pe varful existentei noastre si infrangerile ca pe dezastru ireversibil. Nu exista asa ceva. Nu exista infrangere sau victorie definitiva. Totul depinde de tine daca te poti ridica dupa o infrangere sau cat de repede te poti prabusii dupa o iluzorie victorie.
Un alt lucru extrem de important Albert, este sa fi corect. Sa fi corect cu cei din jur dar mai ales sa fi corect fata de tine. Nu de putine ori drumul cel mai scurt este drumul pavat cu dale false. Viata este o scara imaginara iar fiecare treapta are importanta ei. Uneori vei observa in jurul tau oameni care sar trepte si care ajung in varf mult mai rapid decat toti ceilalti. Sa nu-i invidiezi si sa nu incerci niciodata sa-i copiezi. Fiecare treapta are rolul ei in viata, din fiecare pas pe care-l vei face vei invata ceva. Defapt, dragul meu, nu varful trebuie sa fie telul tau, ci drumul. Este mult mai important cum ajungi acolo unde iti propui sa ajungi decat ceea ce gasesti acolo.
Albert traiesti acum cea mai frumoasa perioada din viata ta. Esti asemenea unei pasari care isi ia zborul din cuib si descopera maretia si libertatea cerului. Aerul este atat de tare, antrenalina este pompata cu o viteza ametitoare in fiecare celula. Traieste aceste clipe.Viata nu ar avea nici un fel frumusete daca am traii intr-un vesnic grii . Uneori putina culoare si nebunie in viata , nu strica.  Nu-ti infrana nimic. Daca vei tine cont de ceea ce-ti spuneam mai devreme, echilibrul in tot si toate, poti face ceea ce vrei. Peste 20 de ani iti vei aminti amuzat de multe clipe de nebunie specifice tineretii. Fa in asa fel incat sa nu-ti fie niciodata rusine de ceea ce ai facut, chiar daca nu intotdeauna vor fi amintiri extrem de ortodoxe 🙂
Si pentru ca am vorbit de religie.
Albert stiu ca varsta adolescentei este mai degraba varsta ateismului. Nu voi face greseala de a te indemna sa urmezi o anumita doctrina religioasa. Nu exista credinta daca nu vine din adancul sufletului tau. Orice credinta impusa reprezinta ruga la zei falsi. Tu singur decizi daca exista sau nu Dumnezeu.
Exista o tendinta a societatii moderne de a imixtiona in lucrurile personale, in trairile personale si a incerca sa le trasforme in lucruri publice. Credinta personala, modul in care te raportezi la o entitate superioara, a devenit cu ajutorul media si a internetului un subiect controversat. Mi-ar place sa cred, pustiule, ca vei avea suficenta putere sa faci propriile alegeri neinfluentat de opinia majoritatii.
Usor,usor hartia isi pierde din albul imaculat si lasa loc dansul fantastic al literelor. Si ce-am reusit sa spun…?!
Mai nimic.
Cand eram de varsta ta, imi placea sa scriu versuri. Nu am fost un poet talentat, dar cuvintele valsau suav, totul venea atat de simplu, de firesc. Cosul plin de ghemotoace de hartie de langa mine imi aminteste ca am pierdut acest talent. Orice as scrie, orice as spune mi se pare inutil, ma blochez din 5 in 5 minute, strang nervos hartia si o arunc la cos. Si o iau de la inceput. Iar si iar. Imaginea ta, privirea ta inocenta, sentimentul de vina ce-mi strabate fiecare coltisor al sufletului, toate, amestecate, sunt ca un zid intre mine si bucata aceasta de hartie.
Este ca si cum as vrea sa vorbesc cu mine,cel de acum 23 de ani, si pur si simplu nu as sti ce sa-mi spun.
Priveam zilele acestea cum flirtai cu o pustoaica.
Imi aminteam cu nostalgie modul in care priveam fetele atunci cand eram de varsta ta. Dumnezeule cat de timid, de stangaci in gesturi puteam fi! Niciodata nu am reusit sa fiu un Don Juan, ba chiar dimpotriva. Intotdeauna tot ceea ce sunt eu,tot ceea ce cunosc, ce stiu , ce vreau sa spun, toata coerenta si firescul s-a facut praf si pulbere in preajma unei fete. Imi amintesc ca prima data cand m-a sarutat o fata m-am speriat de moarte. 🙂
Sti, este absolut hilar sa-ti vorbesc eu despre fete, cand dupa 20 si ceva de ani de interactiune cu ele sunt la fel ca in prima zi. Adica nu am inteles nimic despre ceea ce reprezinta cu adevarat. Dar nu-ti face prea multe griji in privinta asta. Inca nu s-a nascut barbatul care sa reuseasca sa inteleaga in totalitate o femeie, iar atunci cand se va naste in mod cert va fi din piese electronice.:)
Dincolo de modul haios in care am abordat acest subiect, sunt cateva lucruri pe care ar trebui sa le sti atunci cand vorbim de relatiile sentimentale. Stiu ca este putin straniu sa-ti vorbeasca despre romantism un tip care la 40 de ani este celibatar, dar iubirea este singurul sentiment care te inobileaza.
Nimic, dar nimic pe lumea aceasta nu este mai important decat sa iubesti si sa fi iubit.
Acum esti mic, anii vor trece, iar viata te va pune cu siguranta in postura de a face alegeri. Eu nu pot sa te invat cum sa faci acele alegeri. Poti sa-ti ofer sfaturi, sa-ti desenez alternative, dar alegerea va trebuii sa o faci intotdeauna tu. Iar o data cu trecerea anilor, atunci cand vei avea pe cineva langa tine, alegerile le vei face impreuna cu acea persoana. Deaceea este atat de important, ca tot esafodul numit relatie sa se bazeze pe incredere dar si pe dragoste. Pentru ca vor fi si esecuri. Vor fi momente in care totul din jurul tau se va cutremura si vei simti ca-ti pierzi echilibrul si ca te prabusesti.Daca in acel moment vei avea langa tine o persoana care te iubeste cu adevarat, daca relatia voastra se bazeaza pe dragoste, ve-ti trece peste…. Daca te uiti in jurul tau, si vezi atatea cupluri care esueaza, atatea casnicii care esueaza, este pentru ca societatea moderna propune un alt mod de a privi relatia sentimentala. Una bazata pe atractia fizica, pe confortul material, pe criterii care la prima furtuna puternica se prabusesc ca un castel din carti de joc.
Mi-am propus sa nu-t dau sfaturi, dar iata ca o fac. Ascultati sufletul Albert! Nu ceda presiunii pe care lumea moderna o exercita asupra ta , a voastra, a tinerilor. Dezbracati de inhibitii, o lume in care sexualitatea vulgara tinde sa acapareze totul, in care sistemele de valori se inverseaza, in care sexul in sine tinde sa se bagatelizeze devenind doar o sursa de placere si atat, in aceasta lume a impulsurilor este foarte important pentru tine sa-ti menti un echilibru natural.
Nu-mi propun sa-ti fac educatie sexuala pustiule 🙂 Esti prea mare pentru asta, si cu siguranta am mai multe de invatat eu de la tine decat tu de la mine. Doar ca uneori, unele lucruri nu se invata cu adevarat decat o data cu trecerea anilor. Eu am fost de varsta ta si am vazut viata, sexul, asa cum il vezi tu. Tu nu ai fost inca la varsta mea,iar atunci cand vei ajunge vei intelege ce spun.
A face dragoste cu o femeie, Albert, este una din cele mai placute senzatii din lume. Nu ma indoiesc ca sti.
Nu exista echivalent pentru ceea ce natura a creat ca simfonie a placerii. A duce asta in derizoriu, si a transforma aceata muzica a trupurilor, intr-o simpla necesitate fiziologica, eu cred ca este greseala care tinde sa devina regula intr-o societate simplista. Sexul nu este un drog, nu exista sevraj, si oricat ar incerca cei din jurul tau sa te convinga ca este doar un contact fizic si atat, tu va trebuii sa inveti sa intelegi ca este mult mai mult decat atat. Si nu ma refer doar la nivelul implicatilor fizice : sarcina, boli cu transmitere vererice, unele chiar mortale. Nu, nu la asta ma refer. Vorbesc doar din punct de vedere emotional. Daca, emotional vorbind, femeia goala din fata ta nu reprezinta nimic, atunci, pentru tine ea nu va fi decat un obiect pentru a-ti refula niste placeri instictuale. Gandeste daca asta iti doresti de la tine si de la viata ta. Sa ai in bagajul tau emotionalal niste femei obiect. Pentru ca respectul de sine al unor femei care accepta sa fie tratate doar ca niste obiecte ale placerii, cu siguranta nu este unul extrem de ridicat .Asta nu inseamna ca nu vei intalni femei care vor reusi sa te faca sa le privesti mult mai mult decat niste obiecte de o noapte. Iar noptile de dragoste si tandrete nu-ti vor lipsi.
Am vazut ca esti un pusti timid. Stai linistit ca asa eram si eu la varsta ta 🙂 Si eu ma prabuseam cu totul, ma descompuneam in milioane de bucati atunci cand ma atingea o fata.Habar ai tu cat de incitant poate fi uneori pentru o femeie tocmai aceasta timiditate. Povestile acelea cu femeile alergand in turma spre masculul alfa, sunt si nu sunt adevarate. Fara doar si poate ca instinctual femeile, tocmai pentru ca dau nastere, vor cauta ca partenerii lor sa fie deosebiti. Dar tu pustiule trebuie sa intelegi ca a fi deosebit are atatea moduri de a fi perceput incat imaginea mascului alfa, barbatul perfect fizic dar si intelectual potent fizic dar si spiritual este mai degraba idilica. Noi toti suntem creati unici. Cu gene bune si proaste. Cu lucruri bune si proaste. Un Mester nevazut a facut ca totul sa fie echilibrat in natura. Tu, daca ai un defect, in mod cert ai alte 3 calitati care pot compensa oricand acel defect, iar daca un lucru pare perfect la tine cu certitudine sunt alte 3 defecte, poate ne descoperite inca care echilibreaza totul.
Depinde doar de tine felul in care vrei sa privesti aceasta problema.
Defapt ce vrei tu de la dragoste? Sa fi iubit pentru ceea ce esti, sau sa fi iubit pentru ce si-ar fi dorit ea sa fi?
Sti, pustiule. In cei 40 de ani de existenta am invatat un lucru. Nu exista femei urate. sau cel putin eu nu am intalnit. Fiecare femeie are ceva, acel ceva unic, care o face inger pentru cel care vrea sa o cunoasca cu adevarat. Este foarte important Albert sa nu crezi in aparente. Asa cum te-am vazut eu lunile acestea, este clar ca-ti doresti mult mai mult decat sa fi doar un ins in turma. Iar pentru a fi un tip deosebit trebuie sa ai langa tine pe cineva deosebit. Fiecare om infloreste, doar atunci cand are langa el soarele care-i da puterea de a se dezvolta. Frumusetea fizica a unei femei iti poate crea sentimentul de mandrie si infatuare atunci cand iesi in societate, dar nu te va ajuta cu nimic in dezvoltarea ta, daca aceasta frumusete nu este dublata si de una interioara. Va trebuii sa inveti sa iubesti o femeie pentru ceea ce este ea si nu pentru cum arata ea.
Da, m-am lungit, poate, c-am mult cu cuvintele.
Defapt nici nu-mi este foarte clar daca tot ceea ce scriu iti este adresat tie sau este doar o privire introspectiva…
Stiu ca multe din frazele ce-am reusit sa le smulg din mine, iti vor parea…..putin….ciudate, parca smulse dintr-o enciclopedie despre viata,straine de tine si varsta ta. Nu ma pricep sa vorbesc Albert. Niciodata nu m-am priceput sa-mi exteriorizez sentimentele.
Cuvintele nu au fost niciodata prietenele mele, cu atat mai putin atunci cand sunt emotionat.
Am incercat sa fur din fiecare particica din viata traita de mine , si sa o transform intr-un mic ravas magic. Recitind aceasta scrisoare realizez ca nu m-am descurcat prea bine.
Imi este dor de tine. Chiar daca chipul tau imi aminteste mereu de drumul plin de greseli pe care l-am urmat, in sufletul meu esti mereu acolo.
As vrea sa stiu cum as putea sa inchei aceasta scrisoare. Sincer as vrea.
Dar habar am.
Este ora 03.05 si privesc tamp spre un petic de hartie incercand sa pronunt o silaba. Am o senzatie stranie ca ti-am insirat un vagon intreg de prostii si ineptii si simt o tentatie teribila de a rupe totul si a o lua de la capat. Si ce sa-ti scriu? Si ce altceva sa-ti scriu?
Tot ceea ce am scris este tot ceea ce simt !Poate putin confuz, poate prea principial, poate intr-o limba greu de inteles de ceilati. Dar este singura limba pe care o cunosc.
O viata buna Albert, si poate acest petec de hartie va capata sens pentru tine nu neaparat azi, poate nici maine dar poate intr-o zi vor zbura spre sufletul tau.

Cu toata dragostea
Allan

Publicitate