Soapte

Iarba proaspata imi mangaia placut gleznele.

Paseam usor spre iazul din apropiere privind fascinat sariturile pastravilor. Mirosul imbietor al brazilor, clipocitul placut al apei si atmosfera aproape ireala, facea ca gandurile mele sa alerge pierdute departe de tot si toti.

Ma intind usor pe iarba si simt cum parul meu se impleteste cu iarba umeda intr-un dans salbatic al naturii. Privirea atintita in sus urmareste pierduta o acvila de munte ce deseneaza o forma invizibila pe cerul aproape perfect de albastru.

Visarea imi este intrerupta de zgomotul unor pasi ce par a se apropia.

Iti simt parfumul inconfundabil in timp ce te asezi la capul meu. Degetele tale se pierd in parul meu jucandu-se discret cu fiecare fir de par in parte.

Prezenta ta inunda fiecare por din trupul meu, ma ridic putin si ma rostogolesc cu tine pe iarba proaspata, pret de cativa metri. Rasul copilaresc spulbera orice urma de liniste, ecoul muntelui ducand cu el sunetul tau inimitabil.

 

Frunzele si iarba, prinse captive in parul tau, creeaza imaginea unei fiinte salbatice, o ispita plina de seductie.

Iti ating usor chipul si un fior straniu de placere imi strabate fiecare particica din mine. Ochii tai mari ma imbratiseaza insetati si simt umezeala buzelor tale intr-un sarut ce iriga sufletul meu arid de atata asteptare.

Mainile tale se inlatuiesc de gatul meu si ne rostogolim, din nou, pierduti de lumea ce ne inconjoara.

Brazi, iarba, cer, brazi, iarba, cer….cadre, franturi de imagini dintr-o altfel de lume.

Rochia de pe tine plina de fire de iarba verde isi pierde forma dezgolind involuntar unul din sani.

Umbra unei frunze se plimba senzual pe unul din sfarcuri. Ma apropii si te musc in joaca. Tresari de placere, rosesti, te ridici, imi dai o palma si incerci sa fugi razand. Reusesc sa te prind de glezna goala si ne prabusim din nou unul peste celalalt. Simt cum trupul tau usor se uneste cu pamantul sub presiunea corpului meu, incerci sa te eliberezi in joaca, dar dorinta de a ramane este prea puternica..

Buzele coboara usor, usor pe gatul tau si un icnet de placere imi mangaie urechile. Mainile colinda nebune fiecare particica din trupul tau, rochia devenind doar o biata carpa pierduta pe undeva prin iarba vulgara.

Goala, pielea ta alba se pierde in oceanul de iarba verde si frunze aramii.

 

Esti atat de frumoasa!

Secunde intregi te privesc, hipnotizat, pierdut in mrejele nurilor tai. Slabit, neatent cumva, reusesti sa te eliberezi si incepi sa fugi razand printre copacii prieteni. Ma ridic si incepe o goana nebuna printre copaci, tufe, bustenii rosi de ciuperci si timp.

Incerc sa te prind de mana pe marginea iazului, ma impingi, te strag in brate si ne prabusim inaluiti in apa.. Stropii uda malul la cativa metri distanta.

Reusesc sa ies din apa, tragandu-te de mana dupa mine.

Ne prabusim osteniti pe malul iazului.

Arunc tricoul ud de pe mine, privind in acelasi timp fascinat picaturile de apa ce se preling pe corpul tau gol. Iti simt buzele cum se plimba lasciv pe fata mea aspra in timp ce mainile tale ma imping usor, posesiv, pe covorul de iarba pe care stam.

Picaturi stranii, dintr-un amestec de roua si apa de iaz, se prelig din parul tau ravasit creand un tablou feeric.Buzele tale continua sa se plimbe rebele pe gatul meu si simt cum ma musti usor de lobul urechii. Infiorat de placere, simt nevoia sa-ti simt buzele cum se contopesc cu ale mele, te rastorn sub mine si te sarut cu patima unui condamnat la moarte care isi satisface o ultima dorinta.

Cu ochii inchisi, desprinsa de lumea aceasta, chipul tau tradeaza faptul ca ai pierdut orice urma cu ratiunea, desprinsa iremediabil intr-un ocean de dorinta.

Buzele mele coboara usor pe gat, se pierd intr-o atingere aparent inocenta pe sfarcurile intarite, degetele cuprinde mugurii trupului tau, corpul se curbeaza usor de placere apoi continui sa cobor cu sarutul pe pielea ta matasoasa intr-un dans si un desen al buzelor asimetric. In momentul in care buzele iti ating, pierdute, interiorul coapselor un scuturat violent iti cuprinde intregul corp.

Iti privesc chipul, te strang puternic in brate, pana ce ultimele spasme se pierd in fosnetul frunzelor. Iti pui capul pe pieptul meu si ramai lipita de inima mea.

Soapte nevazute, acorduri unei simfonii interioare, natura si intreg universul va pastra amprenta dragostei noastre. Undeva in departare acvila continua sa ne priveasca martora a unei povesti de dincolo de realitate.

Soaptele brazilor ne reamintesc ca povestle acestea nu exista decat in sufletul nostru.

A celor ce visam.

Foto credit: Lidia-Veronica Ceausescu

Publicitate