Ispite

 

ATENTIE: Acest text contine cuvinte si exprimari care nu sunt adresate minorilor.

 

Privea pierduta hartiile din fata ei. Cifrele dansau tampe, intr-un ritm fara sens, fara ca Ana sa le mai poate aseza rational. Isi scoase pentru o secunda ochelarii, clipind des, obosita.
Fara micutele bucati de sticla totul parea putin straniu, intetosat, ca multe lucruri din viata ei. Inchise pentru o secunda ochii si gandurile se descatusara rebele, gonind nebune prin labirintul mintii.Sentimentul acela de neputinta, de prizoniera in propria viata, o incerca din nou. Un urlet interior o facu sa tresara. Se temea de momentele  cand se simtea straina de tot ce traieste, un suflet prins, ostatic, prizoniera propriei neputinte.
Da, se certase cu Uler aseara, desi pana si cuvantul cearta era impropriu pentru discutiile lor fara substanta, goale, fara pasiune. Obosise. Obosise sa lupte, sa spere, avea momente cand cifrele si calculele erau doar o mizera evadare din praful asmatic care o sufoca in viata de zi cu zi.
Viata ei era imbracata intr-un praf aspru, inecacios, unul ce nici nu te ucide, dar nici nu te lasa sa poti respira fericit un rasarit de soare. Privit din afara parea invizibil, imperceptibil de altii, si cu toate astea ea nu putea scapa de senzatia aceea puternica de sufocare.
Degetele ei cautara instinctiv sub hartiile de pe birou, telefonul mobil. Cineva ii trimisese un mesaj. Probabil Allan.
Da, el era, dar acum singura ei dorinta era sa se scalde in propriile ganduri. In propria ei neputinta de a se desprinde si a zbura.
Un nod puternic in gat aproape ca ii taie respiatia. Vocea straina a lui Uler ii strabatu gandurile. Dimineata o tachinase iar, privind-o cum se aranjase. Fusta scurta, impreuna cu bluzita sexi cu model tribal, era un modiv pentru a o intepa perfid. O enerva teribil asta. O enerva teribil ca nici macar gelos nu stia sa fie. Nici macar in gelozie nu stia sa puna pasiune. Totul la el era sters, fara culoare, fara pasiune, parca juca un rol pentru care a fost bine pregatit.
Erau momente in care Ana se simtea doar un umil figurant, intr-o piesa de teatru, in care rolurile au fost scrise cu mult timp inainte.
Spectatorii erau incantati, ceilalti actori pareau ca nu inteleg ca ea nu se simte confortabil, iar piesa continua cu scenariul ei bine stabilit pe care nu putea sa-l mai suporte. Iar Uler…
Uler era un actor al naibi de bun. Stia scenariul de o perfectiune enervanta, replicile lui erau ale naibi de corecte, probabil ca spectatorii il iubeau, iar asta o deruta si mai tare.   Obosise. A obosit sa fie o sotie buna, o mama perfecta, o fica minunata. Rolul acesta ii era din ce in ce mai strain. Zambetul ei se transformase intr-o masca hidoasa care numai apartinea de propriului corp. Offf…
Si mai era si jobul acesta la fel de strain de tot ceea ce este ea. Nimic nu ura Ana mai tare decat modul in care o priveau. Ca pe fatuca excentrica, firava si frivola, un misoginism dus la o alta scara. Totul in jurul ei parea o mlastina cu nisipuri miscatorare, in care cu cat incerci mai mult sa inaintezi cu atat te afunzi mai rau.

Ochii ei i-au ramas adanc intipariti in memorie. O visase. O visase asa cum o visa de ceva timp. Cu ochii ei blanzi si calzi, cu vocea ca al unui copil inocent. O visase pentru ca ea se transformase in cel mai frumos vis a lui. Dansau, dansau intr-o ploaie marunta dupa o melodie pe care o auzeau doar ei doi; radeau ca doi nebuni in timp ce lumea ii privea mirata.
Apoi, brusc fericirea lor se transformase intr-o mantie stralucitoare care usor, usor a prins  conturul unor aripi. Dansand, imbratisati, cu picaturi siroind pe chipul lor, s-au ridicat la cer. Si continuau sa se invarta, nebuni,in timp ce trupurile lor se intrepatrundeau.
Se trezi fericit. Inca simtea parfumul trupului ei, inca simtea mirajul acelui zbor seducator.
Era ziua libera lui libera, asa ca Allan reusi cu greu sa se dezlipeasca de asternuturile confortabile. Privi spre ecranul telefonului cautand flamand un semn de la ea. Ecranul gol,  semn ca Ana era iar ascunsa in cochilia ei intunecata. Il durea cand facea asta; il durea nu atat pentru el, pentru ca se simtea ignorat, cat pentru faptul ca stia ca in aceste momente ea se lupta cu negura intunecata a desnadejdei si a disperarii. Citise mesajul lui, intrase doar cu un minut in urma, dar ecranul refuza sa afiseze un raspuns de la ea.
Ana, ii schimbase mult viata. Inca de cand a auzit pentru prima data vocea ei, timbrul inconfundabil, a stiut ca viata lui nu va mai fi niciodata la fel.Vorbeau destul de rar, dar de fiecare data cand ea rostea primul cuvant, totul se bloca in jurul lui. Nu mai stia sa spuna nimic, cuvintele refuzau sa iasa, se balbaia ca un adolescent tembel, rostea cuvinte tampe, fara logica. Impactul pe care vocea ei o avea asupra lui Allan, tindea sa devina amuzant prin vraja stranie cu care il stapanea.
Parea un adolescent imatur ce descopera pentru prima data dragostea, cu miliarde de fluturi ce gonesc nebuni prin stomac. Se surprindea singur uneori cum cauta instinctiv in telefon pentru ai vedea pentru cateva secunde chipul. Intr-adevar, Ana era o femeie extraordinar de frumoasa. Avea acel ceva, inexplicabil, care o facea atat de deosebita. O combinatie aproape nenaturala intre un copil si o femeie, ceva straniu dar fascinant.
Se ridica cu greu din pat pasind usor spre iesire.

Atinse usor clanta incercand sa nu scoata nici un zgomot. Intra in camera mica, plina de rafturi cu dosare, privind spre biroul din mijloc. Acolo cu spatele spre el, pierduta, cu capul pe spatarul scaunului, Ana era cu gandurile departe. Deschise ochii si incepu sa tasteze ceva. Parea o factura, un tabel.
Aici lucra Ana.
Nu-l observase, era clar, si Allan zambi sugubat. Reusi sa ajunga in spatele ei fara sa faca nici cel mai mic zgomot, se apleca si o saruta usor pe gat. Ea tresari putin speriata, putin incitata, stia ca este el dar nu se intoarse. Buzele lui se plimbau suav pe gatul ei, o musca usor de lobul urechii, in timp ce mainile lui o atingeau usor pe umar. Ea incerca sa se prefaca ca este atenta la cifre, incerca sa se concentreze dar cand mana lui cobora usor de pe gat pe san strangandu-l usor, inchise ochii si suspina adanc cu o placere nedisimulata. Simtea buzele lui cum se jucau cu lobul urechii, apoi brusc isi lipi gura de a ei sarutandu-o apasat. Nu-l vedea, dar ii simtea prezenta in spatele ei, simtea cum mainile lui se plimba vulgar pe trupul ei si numai rezista si ii raspunse muscandu-l aproape dureros de buza.
Se simtea pierduta. Zeci de sentimente amestecate luptau pe viata si pe moarte in interiorul ei. Nu trebuia sa faca asta, era o femeie casatorita si totusi… Si totusi niciodata, nimeni nu o facuse sa se simta asa. Ii era dor de aceasta dorinta murdara, salbatica, de aceasta pofta nestavilita, carnala in care sa numai conteze nimic in care sa te daruiesti cu fiecare por din pielea ta. La inceput, o parte din ea a incercat sa se opuna, dar toata aceasta dorinta o facea sa se simta atat de…vie. Atingerile lui au trezit in ea o parte ce zacea sedata de prea mult timp. Se simtea murdara, dar isi dorea sa se simta asa. Pentru prima data se simtea umeda, desi era inca imbracata, un sentiment pe care il uitase alaturi de Uler.

O priveam cum incearca sa citeasca hartiile ei si asta ma incita si mai tare.
Am simtit cum ma musca de buza, o durere stranie, amestecata cu multa placere, in timp ce-mi plimbam mana pe pielea ei atat de fina. Avea o piele aproape perfecta. Atat de catifelata.
Am coborat mana mai jos desfacand usor o parte din sutien, atat cat sa o strang usor de san. Extrem de frumosi conturati, fermi si seducatori, sanii ei, erau de departe unul din atuurile frumosului trup. Desi sunt un tip extrem de stangaci in miscari, intr-un mod pe care nici eu nu mi-l pot explica, am reusit sa-i cobor bluzita destul de repede lasand umerii ei goi sa ma desfete cu minunata ei frumusete. Nu am mai rezistat si am muscat-o usor de san, moment in care trupul ei tresari incontrolabil.
-Allan, te rog…
Vocea ei, cu un timbru stins parea ca ma roaga ceva, ce nici ea nu stie ce.
-De ce nu continui sa-ti faci treaba, Ana? ii sopti eu glumet. Nu vreau sa te intrerup de la treaba.
-Da, vad ingaima ea.

Bluzita era lasata undeva pe mijloc, degetele lui trecusera de granita invizibila a elasticului de la bikini, simtea cum mana lui ii atingea tremurand cele mai intime locuri, iar gandul ca usa era deschisa, ca putea intra oricine, oricand, o incita intr-un mod pervers de care nu se crezuse niciodata capabila. Buzele lui calatoreau infernal de repede intre sanii ei, gat, lobul urechii, apoi din nou pe buzele ei. Pierduta, renuntase demult sa se mai opuna, cateodata il mai strangea puternic de mana si soptea stins : „baby, nu e bine ce facem”
Degetele lui se plmbau usor pe labiile ei, buzele lui o presau intr-un joc nebun cu fiecare particica din trup, isi plimba degetele prin parul lui traind senzatii pe care nu le cunostea, nu le putea stapanii dar le dorea atat de mult. Avea senzatia ca nu este un singur barbat in fata ei ca, sunt seci de buze, sute de degete, milioane de atingeri.
Il dorea. Il dorea asa cum nu a dorit niciodata un barbat, asa cum nu credea ca poti dori un barbat. Niciodata nu simtise asa ceva. Sexul cu Uler era ok, dar parea pictat in alb si negru fata de ceea ce simtea acum. Era nebunie, era dorinta, vulgaritate. Era dorinta si transpiratie, era o sete carnala nebuna. Totul era o nebunie. Locul, omul, ceea ce simtea.
Simti cum buzele lui ii atinse usor pulpele, atincipa urmatorul loc in care va fi sarutata si se lasa pierduta in fotoliu. Era mult prea mult, era mult prea… altfel, era atata dorinta.
Ii mangaie usor parul, in timp ce el isi plimba buzele in locuri in care nimeni nu o mai facuse, un sentiment puternic, incontrolabil punea stapanire pe ea, o excitatie vecina cu nebunia ii stapanea fiecare particica din corp. Cu fiecare atingere a lui totul crestea, si crestea.
Mainile lui se plimbau stapane pe sanii ei, intreaga lume din jurul ei disparuse, apoi simtii o caldura puternica cum imi strabate trupul iar unghiile mele se înfipseseră în spatele lui.

Buzele Anei imi creau o senzatie pe care nu credeam ca sunt capabil sa o traiesc. Sarutul ei era revarsa atata pasiune, atata daruire. Simteam cat de tare se excitase, simteam cat de mult ma doreste, dar doream sa ma joc in continuare cu trupul ei. De fiecare data cand atingeam sanii, cand ma jucam cu buzele cu sfracurile ei in timp ce cu degetele ii atingeam usor labile sexului, ea trasarea pierduta, gemand usor fara sa spuna nimic.Pentru cateva secunde m-am gandit ca ar fi fost bine sa incui usa, dar acum numai conta. Era a mea. Era tot ce-mi dorisem vreodata.
Am coborat pentru prima data capul, sarutnad-o usor pe pulpa.
Am privit-o pret de cateva secunde si am realizat ca era o femeie extrem de frumoasa si din acest punct de vedere. Cu o piele extrem de ingrijita, epilata frumos, pielea ei mirosea a primavara. I-am atins usor cu buzele sexului si intregul ei corp s-a incovoiat ca de o lovitura. Un gust placut imi strabatu corpul, un gust de zana.
Degetele ei se jucau usor cu firele mele de par, nici ea nu cred ca stia ce face, simteam placerea pe care i-o provocam si asta ma facea fericit.
Trupul, trupul ei frumos, era acum doar o jucarie in mainile mele si-mi doream cu intreaga fiinta sa o fac sa arda de pasiune. Mainile ei incerca sa-mi ridice capul, corpul se arcuii salbatic, dar fara putere, se arcuii, apoi se prabusii pierduta, coplesita.
-Putin, putin M , sopti usor.
-Nebunule, ce mi-ai facut ? imi spuse cu o voce pierduta.
Esti nebun, suntem nebuni, rosti, in timp ce incerca sa-si aseze lucrurile pe ea.

Niciodata nu simtise asa ceva. Statea pierduta, cu gandurile dezbracate, cu ochii inchisi cautand in ea un sentiment de vina. Dar nu reusea sa-l gaseasca.
Stia ca nimic nu va mai fi la fel, dar cu toate astea un sentiment straniu de bine, de fericire o invaluia in tot ceea ce insemna ea. Avea nevoie de asta, avea nevoie ca viata ei cenusie sa se manjeasca de culoare. Avea nevoie sa se simta iubita, dorita, sa se simta speciala pentru cineva.Avea nevoie de toate astea pentru a nu o lua razna.
Actele.
Prinsa in jocul pasiunii stransese in pumn hartii din cele care erau pe birou.
Deschise ochii putin speriata.
Biroul era ciudat de aranjat. Nimic nu parea miscat. Se uita la ea, asteptand sa-si vada trupul gol pe fotoliu, dar nici un firicel de ata nu se miscase dupa ea. Cauta plina de dorinta prezenta lui Allan, dar realiza ca era singura in birou.
Si-a inteles.
A inteles ca totul nu a fost decat un vis. Un vis ispititor, dar doar un vis.
Ar fi vrut sa se bucure ca nu-l inselase pe Uler, dar mu reusea sa gaseasca in ea acest sentiment. Allan adusese in viata ei culoare si oricat ar fi vrut ea sa nege asta, nimic nu mai putea fi la fel.
Nu, nu se intamplase nimic, dar stia ca este chestie de timp pana viata ei se va schimba.
Privi telefonul de pe masa. Probabil ca Allan ii scrisese.
Da, stia ca el este suparat.
Stia ca nu gaseste in ea puterea de a se bucura de tot ce incerca el sa-i daruiasca. El nu intelegea ca viata ei este altfel decat isi doreste el. Allan refuza sa accepte ca ea este doar o actrita care trebuie sa-si joace rolul zilnic.
Era atat de naiv Allan. Atat de copil. Ar fi vrut sa fie ca el. Ar fi vrut sa fie libera, sa se elibereze, dar totul o coplesea.
Se simtea singura, neputincioasa, fara puterea de a mai face diferenta intre rau si bine, moral si imoral, fara puterea de a avea curajul de a fi ea insasi.
Poate ca nici nu-si mai dorea asta.
Se uita pe ecran si vazu ca Allan era online.
Ar fi vrut sa-i scrie, ar fi vrut sa-i povesteasca ce i s-a intamplat, dar degetele parca refuzau sa o asculte. Iar ecranul continua sa ramana alb. Stia ca o sa-l piarda pe Allan, stia dar nu avea puterea de a face nimic. Telefonu suna. Era Uler. Il rugase sa mearga sambata undeva sa se recreeze. Vocea lui straina incerca sa-i justifice ceva, sa-i spuna ceva, ca nu se poate, nici ea nu intelegea prea bine. A inteles ca se intorcea la viata ei, la piesa ei de teatru. Se ratoii putin la Uler si evident ca el ceda nepasator. Nici macar sa se certe nu era capabil. In scenariu lui nu exista asa ceva. Inchise telefonul resemnata.
Se intoarse la calculele ei. La lumea ei straina.
Isi puse ochelarii si mai citi o data hartiile din fata ei. Si dintr-o data in oglinda din sticla ochelarilor isi obseva buza. Era muscata. Si nu era muscatura ei!
Se intoarse speriata spre usa. Era deschisa.
A fost real?

Paseam nepasator pe trotuar. La fiecare cinci minute cautam cu speranta ecranul telefonului sperand sa vad un semn de la ea. Dar Ana refuza sa-mi acorde atentie. Devenise o constanta. Incercasem de mai multe ori sa-i spun ca tot ceea ce-mi doresc este sa o ajut, sa-i fiu alaturi, sa-i ofer un spatiu unde sa se poata regasi pe sine insasi. Stiam ca are nevoie de cineva care sa-i fie aproape. Care sa o asculte. Doar ca de ceva timp ea incetase sa-mi mai vorbeasca. Probabil ca se speriase. Intr-un fel o intelegeam. Nu era deloc simplu.
Stiam ca este o femeie minunata, dar prinsa intr-un carusel nebun pe care nu-l poate stapani. Asa sunt eu, intotdeauna ofer o scuza celor la care tin.
Un stranut instantaneu m-a facut sa pun instinctiv mainile in apropierea fetei. Parfumul placut al trupului ei, inca se simtea

Publicitate