Just another story

14218247_10210272636791124_1983544784_n

 

Just another story

Cateva picaturi de apa se ascundeau timide prin parul ei colorat. Probabil eram mult prea aproape de fantana ce gangurea sfioasa in mijlocul pietei.
In jurul nostru imbracate in haine vechi, dar atat de curate, cateva cladiri imbatranite de vreme ne priveau nepasatoare.
Stateam pe bordura, isi lasase capul pe umarul meu si mancam impreuna un covrig cumparat din gara orasului. Se juca tacuta cu mana mea, desenand usor cu aratatorul ceva in palma. Doar ea stia ce, dar in privirea ei citeam atata fericire incat trebuia sa fie ceva superb.
Era atat de liniste in piata aceea pustie, in orasul acela strain, imbatranit de vreme, cu dalele de piatra vechi pe care le batatorisem cateva zeci de minute.
Timpul parea ca se oprise in loc.
In orasul acesta, in viata si sufletul nostru.
Priveam amuzat genuchiul ei zdrelit, cu urme de praf si sange amestecat, ca al unui copil nazdravan. Alunecase atunci cand alerga razand pe una din strazile orasului, fugind de mine.
Ii placea sa se joace, ii placea sa ma provoace, undeva inauntrul ei ramasese un copil poznas, iar asta ma facea sa o ador atat de mult.
Zambea. Zambea atat de frumos.
Imbracata in rochita aceea de vara, cu genuchii murdari ca ai unui copii, cu 10 euro in buzunar, atat cat mai aveam la noi in afara biletelor de intoarcere, paream doi nebuni ce si-au pierdut mintile.
Plecasem din Bucuresti doar cu un rucsac, biletele dus intors, cazarea de o noapte si 20 euro in buzunar. Undeva la mii de kilometri de casa, intr-o tara straina, tot ce aveam la noi era fericirea de a ne tine de mana.
La picioarele ei, intinse pe caldaram, un porumbel ciugulea cateva firimituri din cele aruncate de Ana.
Era atata liniste pe chipul ei.
Ma stranse usor de mana, imi arunca o privire poznasa, apoi fara sa spuna nimic se ridica tragandu-ma de mana dupa ea. A sarit peste balustrada de protectie de la marginea pietii si se catara pe stancile abrupte ce desenau un peisaj feeric.
Construit intr-un vechi golf, inconjurat din toate partile de un superb lant muntos, iar spre sud, acolo unde priveam noi acum, de o plaja superba, orasul parea rupt dintr-un basm vechi, din vechile povestiri cu elfi si hobiti, cu cladiri din piatra, o mica foratareata, probabil ca un ultim refugiu pentru atacul piratilor din vremurile de demult, un loc in care timpul parea ca nu pasise, incremenit de secole.
Era o dimineata frumoasa.
Suspendati in locul acela interzis, privind cum la 30-40 de metri sub noi valurile loveau cu putere stancile, undeva in departare rosul perfect al soarelui ce rasarea din mare o facea pe Ana sa tremure usor.
Primele raze ii mangaiau deja chipul fericit, se intoarse spre mine, ma saruta pe obraz si-mi sopti:
– multumesc, baby .
Apoi privind spre rasarit isi lasa capul pe umarul meu sorbind insetata fiecare metru in care lumina se nastea din mare.
Linistea desavarsita, valurile ce se loveau la picioarele noastre, si lumina aceea feerica ce se nastea din intinderea de apa, toate pictau un tablou ireal la care priveam imbratisati de zeci de minute.
Briza marii ne usca buzele, dar amandoi visam pierduti, privind in larg.
Oare acelasi lucru?
Undeva in spatele nostru, un clopot vechi, in turnul din partea de vest a pietii, anunta ora exacta. Cele sapte batai de clopot prelung era un semn ca orasul trebuie sa se trezeasca.
Ana se intoarse si ma privi lung.
Avea privirea aceea de :” hei, ai curaj sa te lasi in mainile mele?”
Se ridica de pe stanci, tragandu-ma de mana. Ochii ei straluceau atat de frumos in lumina rasaritului de soare.
In rochita aceea scurta, cu zambetul ei larg, tragandu-ma de mana, parea o mica zana ce dorea sa ma conduca pe taramuri imaginare.
Ce puteam face altceva decat sa o urmez?
Paseam usor pe treptele extrem de vechi, din lemn de stejar, ale hotelului.
Cladirea fascina prin prezenta ei. Arata ca o femeie a carei varsta nu o poti aproxima dar care te fascineaza prin frumusetea si eleganta ei.
Totul parea incremenit in trecut.
Lipsea electricitatea, dar cadelabrele superbe, lumina lumanarilor, si senzatia ca erai transportat cu secole in urma era fascinanta.
In camera extrem de simpla, nu exista o baie propriu-zisa, era doar un pat vechi, un baldachin inconjurat de matase alba si undeva in dreptul ferestrei, un loc special amenajat, cu gresie si o cadita veche, cu o forma stranie dar seducatoare, plina de apa si petale de trandafir ce pluteau pe luciul ei.
M-am asezat pe pat privind la genuchiul sangerand al Anei.
-Trebuie sa te speli.
Se ridica, se indrepta spre locul unde era cadita, iar in momentul in care lasa ca rochita sa cada de pe ea se intoarse spre mine si-mi rosti cu vocea ei de copil :
-Sa nici nu indraznesti sa te uiti ! Intoarce-te magarule 🙂
M-am intors zambind, nu inainte de a vedea cum razele soarelui, imbraca pielea ei frumoasa intr-o aula mistica stralucitoare, intr-o combinatie ireala cu picaturile de apa si petalele de trandafiri din cadita.
Nu stiu cat a trecut.
Poate un minut, poate un veac. Stiu doar ca am auzit pasii ei timizi cum se apropie de pat. M-am intors si pentru o clipa am crezut ca visez.
De undeva, de niciunde, probabil bine ascuns in rucsac, Ana era imbracata intr-un neglijeu negru, superb, extrem de sexi si provocator.
Suficent de scurt incat sa te incite dar ascunzand atat de multe. Cu pielea ei inchisa si ochii stralucitori, venind dinspre fereastra, imbracata in razele soarelui de dimineata, Ana parea un mic inger ce se apropie sa-mi ia sufletul.
Am dorit sa spun ceva, dar degetul ei imi apasa usor buzele, sasaind convingator.
Era atat de frumoasa.
Parul scurt, rebel, ca al unui copil ce tocmai a venit de la joaca, buzele senzuale, ochii ce reuseau sa ma tintuiasca inghetat in pat, totul era ca un vis din care parca iti este teama sa nu te trezesti.
Se folosi de una din fasiile de matase ale baldachinului pentru a-mi lega mainile, apoi cu o alta fasie ochii. Se apleca si-mi sopti la ureche:
Acum esti al meu, este momentul sa-ti raspund la toate randurile scrise de tine.
Ti-am spus ca povestea noastra va fi altfel.
Ii simteam rasuflarea. Ii simteam parfumul trupului si chiar si legat la ochi stiam ca ea este undeva acolo.
Este undeva acolo si este a mea pentru totdeauna.

4 comentarii

Din categoria Fără categorie

4 răspunsuri la „Just another story

  1. Pingback: Ratacit printre litere – 100 | Ratacit printre litere

  2. A republicat asta pe Ratacit printre litere și a comentat:

    Unul din visele noastre.

    Apreciază

  3. Pingback: O mica nebunie | Ratacit printre litere

  4. Ioan M.

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s