Another ordinary morning

Era prima duminica libera dupa foarte mult timp.
Caldura patului si rasuflarea ei calda ce-mi mangaia usor gatul, amandoua erau atat de imbietoare pentru o dimineata prelungita.
M-am intors usor pe-o parte privind-o tandru cum doarme.
Era atat de frumoasa.
Parul colorat, tuns scurt, complet ravasit peste noapte, ochii superbi clipind haotic, probabil in urma unui vis, gropita ei seducatoare din barbie, toate conturau chipul unei zane minunate, ce-mi lumina fiecare clipa din viata.
Se citea foarte multa oboseala pe fata ei. Ghemuita langa mine, cu un umar dezgolit ce lasa sa se vada pielea ei fina, Ana dormea atat de atanc, atat de frumos, incat am realizat ca ea avea mai multa nevoie de odihna ca mine.
Era weekend, nu aveam nici un plan, probabil ca o sa lenevim in pat, poate o sa vedem un film vechi (adoram sa privim filme vechi, pe care le comentam critic, dar totusi admirativ fata de noul cinema de acum), poate ca o sa iesim sa ne plimbam putin prin parc, tinandu-ne de mana, profitand de faptul ca Ilinca era o saptamana plecata in tabara.
As fi vrut sa ajungem si la gelateria aceea pe care o descoperise Ana, intr-o zi in care hoinarisera singure, ea si Ilinca.
Aveau o inghetata delicioasa acolo.
Desi Ana tinea atat de mult la silueta ei, obisnuiam ca uneori sa ne facem de cap si ca niste copii nazdravani sa dam iama in acea gelaterie indopandu-ne cu inghetata.
Gandurile mi-au fost intrerupte de Ana care a deschis putin, foarte putin, ochisorii ei superbi si-mi sopti pe un ton stins :
-Buna dimi, iubire. Zanule,e devreme, hai sa mai lenevim putin. Tine-ma in brate si mai lasa-ma o juma’ de ora.
Se lipi de mine, ma saruta usor pe buze si adormii in cateva secunde.
Eram atat de indragostit de ea, desi trecuse ani buni de cand ne casatorisem.
Ce bine iar face o cafea tare, ma gandi pentru o clipa.
Adora cafeaua tare.
Avea o cana mare, pe care o primise de la mine intr-o zi de 20, ziua aniversarii noastre si nu se deslipea de ea in nici o dimineata. Era inscriptionata cu textul unique fairy si avea desenata o zana cu parul rosu.
Nu beam cafea, nu am baut niciodata. Insa in dimineata aceasta cafeaua mirosea atat de bine, atat de imbietor , incat pentru cateva secunde, m-am surprins vrajit de mireasma ei.
Se pare ca efectul a fost acelasi si pentru ea, pentru ca ochisorii ei frumosi clipira usor si se deslipira, usor…ca intr-un film dat cu incetinitorul.
– offf, ce bine miroase…! Ma omori cu dragostea ta, ma tachina ea amuzata.
Hai vino la mine..
-Eu sau cafeaua ii raspund amuzat?
-Amandoi minunatilor, hai repede sa va sarut pe amandoi.
In timp ce se intindea dupa mine, tricoul ei se stranse dezgolindu-i pielea superba si o buna parte dintr-un san.
Era atat de seducatoare, trupul ei emana atat erotism, incat dupa atatia ani inca reusea sa ma starneasca ca un adolescent. Ma aplec peste ea si o musc usor, delicat, de sanul dezgolit. Ma lovi in joaca, incercand sa se elibereze.
-Zanule, lasa-ma sa-mi beau cafeau, nu fi Nae..
-Nu sunt, ce treaba am eu cu cafeaua ta, eu am treaba cu altceva mult mai minunat.
Am muscat-o inca o data de sfarcul tare, extrem de sezual.
Intotdeauna am fost vrajit de sanii Anei.
Era atat de greu sa nu fi. Extrem de bine proportionati, inebunitori de frumosi, de un erotism salbatic, cu o piele fina si catifelata, senzatia pe care o aveai atunci cand o atingeai cu buzele, era incredibila.
Iar sfarcurile… Uneori aveam impresia ca un mester divin o scluptase iar sanii si bobitele acelea negre au fost indelung refacute pana au iesit perfecte.
Nu poti iubi o femeie pentru trupul ei, dar trupul Anei reusea nu de putine ori sa ma inebuneasca complet.
– Allan, te rog. Lasa-ma sa beau cafeaua si promit ca sunt a ta pana la pranz. Promit ca-ti mananc sufletelul pana atunci, spuse ea razand, mangaindu-ma usor pe spatele gol cu unghiile ei mari.
Nu scapi tu de mine, ma tachina ea…
Am ridicat gurita de pe sanul ei si m-am asezat usor langa ea, sarutandu-o pe buze.
-Dar nici nu vreau sa scap, gargarita draga. Sunt aici sa satisfac si cea mai tainica dorinta a domnitei mele..
Imi zambii asa cum doar ea stia sa faca. Un zambet perfect, un zambet in care ma pierdusem cu 25 de ani in urma si dupa care nu ma mai regasisem niciodata.
Soarele ne scalda abundent chipurile fericite.
Eram fericiti, intr-o dimineata perfect de banala.
O alta dimineata zambind.

Foto credit: internet

Publicitate