Rataciri

Pielea ei creola contrasta frumos cu petalele albe de flori de corcodus.
Mirosea frumos, a primavara tarzie, iar zambetul ei copilaresc imi alunga orice urma de oboseala.
Stropii de ploaie dansau nebuni pe geamul de langa noi, creand o atmosfera magica.
Se rostogolea fericita pe covorul alb de petalele si radea zgomotos ca un copil ce tocmai a primit un cadou.
Se ridica in picioare acoperita de petale si goala deschise geamul lasand ca stropii sa-i ude trupul in timp ce canta:
-Sunt Zana Ploii! Sunt Zana Iubirii!
Ii priveam dansul nebun, trupul gol amestecat cu stropi de ploaie si petale de flori de corcodus si nu puteam sa nu ma gandesc macar pentru o secunda la ce gandesc oamenii din strada cand vad o femeie goala dansand la fereastra 🙂
Uda, cu picaturi de ploaie ce ii sarutau sanii, se apleca spre muscata din geam si ii sopti usor:
-Nu-i asa ca sunt frumoasa ?
Apoi izbucni din nou in ras, ma cuprinse cu ochii ei fermecati si mi se adresa amuzata:
-Zanule, vii sa ma iubesti sau te multumesti sa privesti cum ma fac fericita florile, picaturile de ploaie si zambetul tau?
Se apleca, cuprinse cu palmele mii de petale de corcodus din pat si le arunca in sus.
– Ploua Allan, ploua cu flori!

 

Publicitate