Culoare

Pasesc usor prin umbra mintii mele.
Ma impiedic apatic in propriile ganduri cautand cu privirea rosul parului tau.
Am sperat intotdeauna sa te intalnesc.
Am sperat sa te intalnesc chiar si atunci cand lumea mea era gri, in nuante de alb si negru, fara sa stiu ce inseamna culoarea. Iar acum cand te-am intalnit ma scald in surasul tau si adorm simtindu-ti rasuflarea cum ma hraneste cu pofta de viata.
Zambesc.
Imi amintesc cenusiul din viata mea pana in clipa cand te-am zarit prima data. Zambet.
Mult zambet, multa veselie, multa culoare.
Toate te inconjurau ca o mantie fermecata. Totul prindea culoare in jurul tau, fiecare chip fiecare obiect se transforma intr-o cascada vie, multicolora.
Imi era teama de tine.
Imi era ingrozitor de teama. Nu cunosteam decat albul si negru. Imi era teama de buzele tale rosii, de ochii tai caprui, de rosul ca nuanta lavei unui vulcan din parul tau, de pielea ta fina atat de catifelata.
Imi era teama de zambetul tau portocaliu si de lacrimile tale violet.
Imi era al naibi de teama de gandurile tale pline de viata, zugravite in culori stridente ca un tipat de bucurie. Un fulg danseaza usor pe geamul din fata mea. Pierdut, visand la tine, mi se pare ca tastele calculatorului nu stiu sa reproduca fidel ceea ce simt.
Inchid ochii si ma pierd din nou, tacut, in amintiri si iluzii, in frumusete si fascinatie. Flamand caut cu disperare sa ma hranesc cu prezenta ta aievea.
Visez…
Conturul buzelor tale ma fac sa tresar.
Placere? Teama? Dorinta? sau poate doar fascinatia miracolului?
Cum poti saruta un curcubeu fara sa sti ca vei ramane impregnat pe viata cu toate nuantele de culori posibile?! Cand sti ca nu vei mai putea vedea niciodata viata in alb si negru dupa acel sarut? Nu e firesc sa-mi fie teama? Un fir rebel imi mangaie tacut fata. Doamne cat esti de frumoasa.
Timid ma scald in flacarile din parul tau.
Tot ce a fost negru in viata mea dispare, culoarea inunda fiecare particica din mine. Turcuaz, ametist, acaju, cireasa, visiniu fiecare fir de par e unic in felul sau.
Asa cum esti si tu.
Ma joc. Ma joc folosind cuvinte. Dar monitorul meu nu arata decat alb si negru.
Si atunci…
Atunci descoper trist ca nu te pot descrie.
Ca nu pot reda frumusetea ta, ca nu pot reda toate nuantele de culori ce te definesc.
Poate as reusi sa redau un rosu. Sau poate un albastru. Un verde… Cine stie. Dar nu, tu esti mult mai mult de atat. Tu esti zambetul si tristetea mea, esti dragoste si ura, inocenta si perversitate, tu esti… culoare!
Da. E o greseala. E o greseala sa incerc sa te descriu. Cum poti descrie frumusetea curcubeului? Poate intelege vreodata un orb frumusetea lui? Pentru ca asta am fost eu pana sa te intalnesc. Un orb. Iar acum m-am vindecat.
Atingerea ta mi a dat culoarea necesara pentru a ma vindeca. Sangele meu acum numai este doar rosu. Este si albastru, si verde, si mov.
Tu mi-ai schimbat viata.

Ratacit printre litere

Pasesc usor prin umbra mintii mele. Ma impiedic apatic in propriile ganduri cautand cu privirea rosul parului tau. Am sperat intotdeauna sa te intalnesc. Am sperat sa te intalnesc chiar si atunci cand lumea mea era gri, in nuante de alb si negru, fara sa stiu ce inseamna culoarea. Iar acum cand te-am intalnit ma scald in surasul tau si adorm simtindu-ti rasuflarea cum ma hraneste cu pofta de viata.
Zambesc. Imi amintesc cenusiul din viata mea pana in clipa cand te-am zarit prima data. Zambet. Mult zambet, multa veselie, multa culoare. Toate te inconjurau ca o mantie fermecata. Totul prindea culoare in jurul tau , fiecare chip fiecare obiect se transforma intr-o cascada vie, multicolora.
Imi era teama de tine. Imi era ingrozitor de teama.Nu cunosteam decat albul si negru. Imi era teama de buzele tale rosii, de ochii tai caprui, de rosul ca nuanta lavei unui vulcan din…

Vezi articolul original 364 de cuvinte mai mult