Aici, acum.

Cald, infiorator de cald.
Perdeaua de apa ce racoreste terasa din fata mea, este unicul zid in fata oceanului de foc. Iti vad palaria larga, alba si zambesc fericit.
Chipul tau de inger, imbracat in alb, pare desprins dintr-un tablou facut din puncte. Un portret al unui pictor talentat ce a creionat doar cu o mina tocita, zambetul nemuririi.
Undeva in spate, conturul Turnului Eiffel, cenusiu, contrasteaza cu parul tau ravasit, roscat aprins, ce zboara rebel din cauza palelor ventilatorului ce racoreste terasa.
Cumva as vrea ca timpul sa se opreasca in loc, privind o eternitate imaginea ta.
Sunt indragostit iremediabil de tine.
Bristo Chez Francis.
Cum as putea putea sa nu fiu fascinat de gustul tau desavarsit pentru tot ce inseamna frumos? Tu ai ales locul acesta si pentru a infinita oara, ai reusit sa ma surprinzi placut. Intotdeauna ai fost atenta la detalii, la ceea ce deosebeste un lucru banal de unul original.
Iubesc Parisul.
Cel mai frumos vis al meu este sa hoinaresc pe bulevardele lui tinandu-te de mana si alergand ferciti.
Imi imaginez chipul tau serios, tonul aspru, certandu-ma, atunci cand nu sunt atent la cuvintele tale ce-mi descriu fiecare pictura din Luvru.
Doar tu sti sa pui atat de mult suflet cand descri fiecare nuanta, fiecare tenta de culoare dintr-un tablou.
Dumnezeule cat iubesti tu detaliile.
Iti amintesti felicitariile ce le faceai pentru Ilinca la scoala? Erau atatia stropi de magie, de frumusete abstracta in ele. Cum as putea sa nu ma indragostesc de un om ce creeaza asa ceva ?

Uneori imi imaginez masti. Multe.
Venetia.
Pe tine cum razi de fobia mea pentru apa, plimbandu-ne prin labirintul  canalelor.
Vad atat de clar Piata San Marco, pe tine pasind printre porumbei, asa cum vad chipul tau superb, razand amuzata in timp ce alegi mastile.
Te vad dansand fericita, noaptea, in timpul carnavalului, sarutandu-ma cu pasiune.
Ne-am promis ca vom ajunge aici. Ca vom admira impreuna cladirile vechi si gondolele colorate.
Venetia este o parte din sufletul nostru. Partea ce vine trecutul tau de sirena. Probabil de aceea iubesti atat de mult apa.

Daca inchizi ochii poti simti parfumul florilor de cires. Chiar poti sa-l simti. Pasii nostri ce plutesc peste petalele florilor roz. Oamenii aceia mici, imbracati in chimonourile lor deosebite, ce ne zambesc de fiecare data cand ne intalnesc.
Japonia, marea mea dragoste.
Locul acela ce respira traditie, gheisele superbe si joaca ta, straduindu-te sa vorbesti putina japoneza ce ai invatat-o la cursul acela de trei luni.
Poate ca as vrea sa mor in momentul acela.
Orice altceva as trai mi s-ar parea inutil, sters fara parfumul florilor de cires. As vrea sa fiu pe o alee, sa dansez cu tine in brate, in timp ce deasupra noastra ploua cu petale roz.

Mi-ar place sa ne casatorim la Ierusalim. As vrea ca juramintile sa le facem in acel loc sfant, pentru ca iubirea noastra este creata si posibila doar datorita Lui. Regasirea, toata povestea noastra, nu poate fi o intamplare, un hazard al universului.
O mana, dincolo de puterea noastra de intelegere, au luat cele doua suflete si le-a pus aproape unul de celalalt.
Imi imaginez cum as calatorii cu tine prin locurile acelea sfinte, iar tu mi-ai descrie toata istoria lor. M-as pierde in cuvintele tale despre religie, ascultand cu atentie tot ceea ce sti tu atat de bine despre credinta.
Credinta este partea din tine care straluceste.
Simt atat de bine asta.
As vrea atat de mult ca locul casatoriei noastre sa fie o biserica ortodoxa din Locurile Sfinte.
Sa stau in genuchi, in fata ta si a lui Dumnezeu si sa-ti promit ca voi fi demn de iubirea ta. Ca te voi iubi multe vieti dupa ce aceasta se va fi incheiat.

Poate ca intr-o zi vom face un concediu in Tibet. Poate.
Poate ca acolo vom reusi sa redescoperim linistea ce ne-a lipsit atat de mult. Pentru o saptamana sa ne rupem cu totul de lumea aceasta. De tot ce inseamna tehnologie, civilizatie.
Intr-un templu vechi, alaturi de niste calugari stranii, sa renuntam la zgomot si sa cautam doar linistea. Acolo, pe acoperisul lumii, sa stam doar noi cu noi.
Si un univers de liniste.

Intr-o zi ar trebui sa mergem si la tine acasa. Acolo unde, intr-o alta viata, frumoasa mea beduina a prins culoarea aceasta perfecta ce o are pielea ei.
Poate ca o sa-mi povestesti cum era atunci cand alergai, copil fiind, printre dunele de nisip.
Uneori zambesc singur imaginandu-mi modul in care ai sa ma sicanezi, sarcastic, atunci cand voi calatori pe un dromader batran.
Simtul tau al umorului atat de incantator.
Pe cap as avea o Shamagh, care firesc ca-mi va sta amuzant, iar camasa lunga de bumbac va incerca sa ma protejeze de soarele infiorator.
Dar tie iti va place imbratisarea soarelui. Intotdeauna ai adorat asta.
Cumva te regasesti in iubirea lui.
Poate pentru ca in prea multe vieti ai trait printre dune si nisip.

As vrea.
As vrea sa calatoresc in atat de multe locuri cu tine. Poate ca vom vedea Cimitirul Vesel de la Sapanta. De ce nu Albastru de Voronet? Uff, cat de multe locuri in care ar trebui sa fim, atat de multe de recuperat.
Noroc ca suntem inca atat de tineri.
Dar acum.
In acest moment nu-mi doresc nici sa fiu la Paris, nici la Venetia, nici macar in Japonia.
Acum as vrea doar sa fiu langa tine.
Atat.
Langa tine, sa te tin de mana si sa simti cat de mult te iubesc.
Nu vreau nimic sofisticat, nimic extraordinar. Vreau doar mana ta pe care sa o tin in palmele mele atat de strans incat sa nu mai fie nici un pic de loc pentru tot ce este rau in lumea asta.
Pentru orgoliu.
Sunt atat de multe locuri fascinante in lumea asta. Atatea locuri in care as dori sa privesc rasaritul soarelui alaturi de tine. Dar azi, acum, nu-mi doresc decat sa fiu langa tine, sa ma strangi in brate si sa-mi spui ca ma iubesti. Sa te sarut pe gurita ta dulce si sa nu mai conteze nici locul, nici timpul, intregul univers sa se opreasca aici si acum.
Azi imi doresc mai mult decat oricand sa-ti simt prezenta in inima mea.

Publicitate