Trecusera zeci de minute de cand priveam pierdut, intr-un punct nedefinit, pe fereastra din fata mea. Chipul meu, proiectat de lumina lumanarilor ce ardeau de atata timp pe peretele din spatele meu, reflecta perfect starea in care zaceam de cateva ore.
Nici nu stiu daca era tristete sau doar o crunta resemnare, un sentiment straniu ca eu sunt cel vinovat pentru ca ma pierd in vise romantice.
Imi torn inca un pahar din sticla de sampanie din fata mea, cateva bule sar pe petalele de trandafiri, dar arunc nervos paharul pe masa, varsandu-l pe ecranul telefonului ce se inapatana sa ramana stins de atatea ore.
Prin fata mea se derulau cu repeziciune toate evenimentele acestei zile ciudate.
Am avut o noapte agitata.
Era aniversarea noastra de 17 ani, iar Ana trecea printr-o perioada extrem de dificila.
Actualul loc de munca se dovedise a fi un cosmar, chiar daca ea…
Vezi articolul original 1.733 de cuvinte mai mult
Ratacit printre litere 
Mersul la serviciu de ocazii speciale ar trebui să se considere o crimă şi să se pedepsească. 🙂 Anyway, sunt sigură că Ana a apreciat eforturile tale, deși poate că era prea obosită să ți-o spună.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Textul este o metafora. Sincer. Dar ca in orice metafora exista un sambure de adevar. Iar acel sambure de adevar este ca acordam prea mult atentie lucrurilor care nu merita.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Metafora e atât de bine construită, încât intră în contrast cu părerea pe care ne-a facem despre Ana, şi de aceea e greu de crezut. Dar e interesantă, la un moment dat inevitabil când citeam îmi cream scenarii în cap, dar bine că nu corespund cu sfârșitul. M-a pus pe gânduri, e frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană