Colbul drumului ma urmarea tacut sub pasii apasati ai bocancilor militari. Putin obosit de drumul istovitor, dar nerabdator sa-mi revad familia dupa 10 ani de razboi, narile incepeau sa adulmece aerul unic al livezii de ciresi de la marginea satului.
Atatia ani de departare si mirosul a ramas acelasi.
Ridic cu o mana poarta de lemn si pasesc in curte putin surprins ca Max nu-si face aparitia. Latratul lui era parte a decorului arhaic, aparent indispensabil, al curtii parintesti.Speram sa ma joc putin cu el pentru a mai estompa din emotile care ma dominau ca un demon absolut.
– Albert! Strigatul mamei aproape ca a reusit sa ma sperie. Nu am reusit sa ma intorc pe deplin si deja mama era in bratele mele plangand coplesitor.Din pragul usii tata ne privea cu niste ochi blanzi incercand,totusi, sa pastreze mina unui om puternic.
In cateva ore vestea revenirii micului soldat a…
Vezi articolul original 2.351 de cuvinte mai mult
Ratacit printre litere 