Jurnalul unui cautator de fluturi

Rezumat din capitolele precedente:
Capitolul I- Calatorie in timp

Privirea imi este atrasa de acel copil ce-mi pare cunoscut.
Timid, cu privirea in jos, firav, poate chiar prea slab, pare ratacit de lumea ce-l inconjoara. Putinii tulei , parul lung prins intr -o coama scurta, ma face sa inteleg ca pustiul bate timid la varsta adolescentei .
Ochii .
Ochii lui stralucesc intr-un mod ciudat degajand din interior o putere pe care trupul nu lasa sa se intrevada .
Il privesc cum incearca sa si traga maneca usor peste o pata alba de pe mana si o strafulgerare ma trezeste la realitate.
Aud din nou fosnetul padurii semn ca m-am intors in prezent.
Sunt eu.
Pustiul acela sunt eu.
Dar cum?
Cum am reusit sa ma intorc in timp?
Prea multe intrebari , prea putine raspunsuri .

Capitolul II- Primele iubiri

Imi amintesc, mereu amuzat, acel prim sarut care prin inocenta si naivitatea lui mi-a ramas intiparit in memorie ca un tablou iesit din comun.
Privit prin perspectiva generatiilor actuale, cand informatia si internetul au devenit banale, amintiriile mele par rupte dintr-o alta realitate.
Din pacate, sau din fericire, a existat si o epoca romantica a adolescentilor. O epoca in care primii pasi erau facuti prin cunoastere directa si nu prin accesarea internetului.
Privirile compatimitoare ale celor care ma inconjurau, atitudinea de respingere evidenta a celor care vedeau o boala de piele despre care stiau atat de putin, toate creeau o presiune asupra psihicului meu formidabila.
Sub spectrul serios al unei depresii puternice, al unei caderi care risca sa ma transforme intr-un complexat pentru tot restul vietii, inteligenta formidabila pe care o aveam m-a ajutat sa iau unica decizie buna.
Sa lupt si sa nu renunt.
Sa lupt in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare secunda cu superficialitatea lumii, sa nu accept infrangerea si sa caut pe cei care ma vor accepta asa cum sunt.

CAPITOLUL 3 – For you, fara manecute

Pasind pe covorul vechi, totul era exact asa cum imi aminteam ca am lasat acum multi, multi ani.
Apartamentul in care ma mutasem alaturi de familie, camera mea, holul lung cu un miros de zugraveala proaspata.
Totul pastra amprenta acelor ani.
Un sunet strident de sonerie ma trezeste brusc din starea de reverie.
O usa se deschide brusc in spatele meu si din ceea ce inainte era camera adolescentei mele isi face aparitia pustiul pe care-l urmaream.
In tricoul cu maneci scurte pe care-l purta, se puteau observa, accentuat, petele ce se intinsesera pe o buna parte din corp.
Pielea decolorata, albicioasa, contrasta cu partile naturale,(un ten creol) creand o senzatie stranie.

Imi amintesc perfect acestaa zi.
Ziua cand am implinit 18 ani.
Invitatii au inceput sa curga unul cate unul formand un ocean de oameni, intr-un apartament de 4 camere. Pe la al cinzecilea invitat le-am pierdut sirul.
Tarziu, la ceva timp de la inceputul petrecerii, o bataie in usa, discreta, atipica, parca a unui om nehotarat, m-a adus fata in fata cu o mogaldeata de copil.
Era Georgiana fata pe care o invitasem la petrecere, copilul pe care atunci o gaseam atat de fascinanta.
Prezenta ei era cu atat mai tulburatoare cu cat in zilele din inaintea petrecerii ea imi trimisese semnale ca nu ar accepta invitatia mea. Sincer nici eu nu-mi facusem mari iluzii ca o pustoaica draguta ca ea sa se afiseze cu unul ca mine.
Mi-a zambit larg, s-a intins pe varfuri, m-a sarutat pe obraz si mi-a spus cel mai frumos „La multi ani” din viata mea. Mi-a intins un cadou, o camasa, si mi-a soptit hotarata:
-Sa-ti amintesti de mine ori de cate ori ai sa o porti.
Apoi imi intinde o scrisoare frumos impaturita.
-Citeste, ai sa intelegi mai bine.
Si apoi intra oarecum sfioasa in camera unde erau si ceilalti invitati.

Ma retrag in camera mea, desfacand pe drum camasa. Observ ca are niste dungulite pe care scrie „For You”, dar din pacate imi dau seama ca este o camasa cu maneci scurte. Stiu ca nu o voi purta niciodata si asta ma intristeaza.
Deschid biletul si ma apuc sa citesc:

Draga Conty

Dupa cum vezi si altii iubesc in zadar, nu numai tu tu. M-ai rugat sa stau cu tine azi. de dragul acestei zile, de dragul caracterului si firii tale, o voi face. Vor fii multe victime si vom capata multi dusmani, dar ce conteaza(…)
O sa fim cei doi infranti care vor triumfa.
Of Conty, tu cu inocenta ta ai sa observi cam greu ce labirintul naibii va fii. eu oricum nu ma tem de urmari si nici de victime nu-mi pasa. Vezi tu ce faci. Tu inca o iubesti pe nasica ta care intr-adevar ti-a pus cel mai frumos nume. Sper sa nu te superi de gluma asta. Conty, sper sa-ti placa acest cadou. Ciind o sa-l porti am sa stiu ca te gandesti la iubire…
Stii ce ma atrage la tine? Faptul ca esti ca un pui zbarlit de frica. Ti-e teama in sufletul tau ca nu te plac fetele [sti tu motivul] Desii sunt extraordinar de pretentioasa cu baietii simt ca m-am atasat grozav de tine. Conti, nu te iubesc, dar imi esti apropiat.
Ai multe trasaturi dorite la un baiat.
Ai si parti rele, sa nu ti-o ei in cap acum(…)
Conti iti doresc tot ceea ce ai tu in suflet sa devina realitate, sa nu te complexezi pentru nimic si sper ca aceasta zi a ta sa fie de neuitat pentru noi doi!

Dumnezeu ii face pe oameni sa fie egali. Nu uita asta!

Scrisoarea a avut un impact deosebit asupra mea, fiind prima scrisoare pe care o primeam de la o fata. Evident ca ea a adus si o galaxie de iluzii si vise, cu mult,poate peste ceea ce reprezenta cu adevarat realitatea.
Pierdut, stateam intr-un colt al camerei si-l urmaream pe pustiul exotic care reprezenta adolescenta mea.
Lipsit de experienta, stangaci in gesturi, incerca sa compenseze tracul varstei cu multa exuberanta in tot ceea ce facea.
Privit de un necunoscut pustiul parea ca are energia unei locomotive.
Nu lasa sa se vada adevaratele lui trairi, iar exteriorizarea aproape ca nu exista.
Dansa foarte mult, de cele mai multe ori mai degraba haios decat ritmic, dar probabil ca el nu pricepea asta.
Il priveam cum dansa cu pustoaica aceea. O sorbea din ochi, dar nu indraznea sa-i spuna absolut nimic. Timid, pastra o distanta de trupul ei, de parca apropierea ar fi produs un cataclism mondial.
De cateva ori ea si-a lasat capul pe pieptul lui, dar nici atunci el nu a indraznit sa depaseasca linia imaginara pe care si-o impusese singur.

Pustoaica, o mogaldeata de om, era extrem de atragatoare.
Trupul ei firav, frumos proportionat, niste ochi patrunzatori si un zambet ucigator iti atrageau imediat atentia. Ii priveam si realizam ca tipa reusea sa-l faca pe pusti asa cum el nu se mai simtise niciodata: Dorit!
Senzatia ca cineva te priveste si altfel decat compatimitor era sufocanta. Pustoaica reusea sa vada dincolo de petele lui. Pentru ea, el era un tip poate un pic naiv, dar romantic, alaturi de care poti petrece o seara relaxanta.
Reusind sa treaca peste imaginea lui, Georgiana reusea sa vada in pustiul asta ceva ce nici macar el nu vazuse.
Felul in care ii atingea mainile mici dar decolorate, modul in care se lipea de el chiar si atunci cand multi dintre ceilalti adolescenti se uitau socati, demonstra ca pustoaica era mult mai matura decat o trada varsta.
Dimineata, inainte ca soarele sa spele chipurile oamenilor, pustiul o tinea usor de mana in fata usii ei si-i spunea un sincer, „multumesc”.
Pustiul devenise major..

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria Fără categorie

7 răspunsuri la „Jurnalul unui cautator de fluturi

  1. ane

    Îmi plac povestirile tale,mai cu seama ca îmi amintesc si eu de unele pasaje din tinerețe,frumoase.Cele din liceu sunt cele mai nostime 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Lupta aceasta of și mie mi-e cunoscută de mică, de când am fost diagnosticată cu o maladie progresivă fără leac, nu mulți mă acceptă acum în scaun cu rotile…așa că înțeleg suferința tinereții tale atât de asemănătoare cu a mea.Dar viața ne face luptători Albert Al Conty!

    Apreciat de 1 persoană

    • Pentru ca traim intr-o societate bolnava in care se vaneaza o iluzorie perfectiune fizica. Eu cred ca o persoana intr-un scaun cu rotile poate fi mai frumoasa si m-ai interesanta decat o persoana ce sta in doua picioare, dar nu are nimic altceva atragator in interior.

      Apreciat de 1 persoană

      • Și perfect să fii, reține de la mine…tot trebuie să fii atent la oamenii cu care te înconjori.Nu te mai complexa de fizic…deși mi s-a spus în fel și chip că nu voi depăși 20 de ani, că voi deveni o legumă și psihic și fizic…iată-mă! La sfârșitul lunii public a doua carte.Important e să nu ne lăsăm învinși!Scrie.. Scrii atât de frumos și sensibil!

        Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Dumnezeu ii face pe oameni sa fie egali.(partea I) | Ratacit printre litere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s