In spatele cortinei

Precizari

Poate ca uneori reusesc sa sculptez in litere, reusind sa le dau o forma unica, o coala infinita a visarii si iubirii.
Cateodata imi iese, dar de cele mai multe ori sunt doar aschii pierdute din ceea ce au fost visele mele.
Ceea ce putin stiu si cred ca trebuie subliniat iar si iar, este faptul ca niciodata nu as putea face asta daca nu ar exista o muza care sa-mi apara zambind in fata ochilor atunci cand inchid pleoapele si mangai literele.
Uneori primesc mesaje de la persoane la care tin. Pretuiesc fiecare mesaj, fiecare cuvant si va multumesc tuturor.

Dar vreau sa fac cateva precizari:

1. O persoana draga si apropiata mie (fie si virtual) imi spunea aseara cat de norocoasa este Ana pentru ca are pe cineva care sa o iubeasca atat de mult, sa o sustina si sa o motiveze. Nu este prima data cand aud asta.

Vreau sa nu mai existe nici un dubiu.
Nu Ana este norocoasa ca ma are. Eu sunt cel mai norocos om de pe pamant pentru ca am avut sansa sa o intalnesc. Fie si doar un minut. Uneori imbrac literele in rochii de dantela si le fac sa zboare pe cer. Dar fara ea as fi doar un pictor trist, fara plansa, fara acuarele, fara sevalet…fara nimic.

Poate ca este minunat sa ai alaturi un barbat romantic, un barbat visator, un barbat care stie sa te aprecieze si sa te motiveze. Dar pentru al face pe acel barbat sa fie asa, in primul rand tu trebuie sa fi deosebita. Nici un barbat nu ar putea sa scrie despre ceva ce nu exista, nu ar putea iubi si visa langa o femeie care nu-i inspira asta.
Repet. Daca exista un norocos, acela sunt eu.

-Recunosc ca si noi avem probleme. Nu exista perfectiune nici macar in povestile de dragoste. Cineva imi spunea ieri ca unul din marile mele defecte este faptul ca eu nu stiu sa fiu barbat, sa ma impun si sa bat cu pumnul in masa.

Hai sa le luam pe rand.
Da, nu sunt barbat. Nu in mod special.
In primul rand sunt om. Chestia asta cu barbatia mergea pe vremea cand te duceai la trei razboaie, viata ta era o lupta la propriu si iti petreceai jumatate din viata pe cal. Barbatii astia care se duc la sala si isi imagineaza ca asta ii face masculi, sa ma scuze.
Asa cum i-am spus si respectivei persoane.
Daca azi ar avea loc un razboi, jumatate din barbatii astia de pe Tinder si care emana masculinitate prin pozele cu tricouri cu bretele, ar alerga cu lacrimi in ochi pe la medicii pentru cate o scutire sa se eschiveze. Deci sa ma mai scutiti cu fraza asta cu : “eu sunt barbat”
Am vazut de atatea ori pe strada femei agresate si “ barbati” din acestia feroce care treceau nepasatori. Asa cum am vazut de atatea ori masculi din acestia care bat cu pumnul in masa, dar nu sunt in stare sa-si faca fericita o data femeia acasa.
Este trist ca inca atat de multi oameni cred ca doar impunandu-ti superioritatea (aia de carton) poti rezolva o problema
Eu sper si cred ca Ana nu si-a dorit niciodata langa ea un “barbat”
Sincer.
Eu cred si sper ca Ana si-a dorit intotdeauna langa ea un partener. Un partener pe care sa se poata baza la bine si la greu si nu de cineva care sa o traga de mana spre ceva.
Unul din motivele pentru care m-am indragostit atat de tare de Ana a fost faptul ca ea stia care era diferenta intre “barbati” si “parteneri”
Intre cei care te poseda fizic si emotional si cel alaturi de care dansezi ritmic.
Nu neg ca exista femei care iubescsau, se imbata cu aceasta iluzie a masculinitatii. Isi doresc barbati care sa-le spuna in ce parte trebuie sa o ia, cum trebuie sa o faca si care sa le posede salbatic in pat.
Dar sunt si femei care cred ca nu sunt cu nimic inferioare nimanui.
Care cred ca pot lua si singure o decizie si care cred ca au sufiecenta fantezie pentru a face o partida de sex grozava si fara sa stea la mana barbatului.

3. Vreau sa mai fac cateva clarificari.
Primesc mesaje in care suntem felicitati, in care suntem admirati ca un cuplu perfect, ca o casnicie perfecta.
Din pacate realitatea nu este atat de perfecta.
Ceea ce cititi voi sunt doar o timida incercare a mea de a desena visele. Eu si Ana (evident sub alt nume) existam, ne iubim. Restul…..
Este mult de discutat.
Este atat de complicat cum numai in povestile acelea siropoase poti gasi.
A fost si este cumplit de greu.
Nici nu va imaginati cat.
Dar asta a facut sa pretuim fiecare amintire.
Din pacate tot ceea ce cititi : vacante, calatorii, dimineti calde sunt fantezii.
Real suntem doar noi si iubirea noastra. Si un Everest intreg de probleme ce uneori ne coplesesc.
Va multumim amandoi pentru aprecieri. Va multumim ca dragostea noastra pe unii dintre voi va inspira. Dar nu va doriti sa fiti in locul nostru. Nu este atat de simplu.
Daca as fi citit de o poveste nebuna ca a noastra, am fi spus ca exagereaza. Uneori in viata realitatea bate cu mult imaginatia.
Enorm de multe sacrificii, compromisuri, dragoste impletita cu lacrimi si dor.
Lucruri pe care nu poti, nu le doresti dar totusi le faci.
Nu de putine ori sa renunti la ceea ce-ti doresti cel mai mult si sa accepti ceea ce urai cel mai mult.
Dar multumim tuturor celor care ne-au incurajat.

Va multumim.

Publicitate