La multi ani, Ana!

 

Azi este despre tine.
Nu despre litere, nu despre dragoste, nici macar despre vise.
Azi este doar despre o femeie minunata, despre un personaj ce s-a nascut pe hartie, dar are ca suflet in spatele caracterului fictiv o femeie cu totul si cu totul incredibila.
Eu, tu si secretul nostru.
Dar in spatele secretului nostru se afla oameni reali. Oameni care plang, rad, spera si uneori viseaza.
M-am gandit mult daca astazi este o aniversare.
Pana la urma Ana nu este decat un nume fictiv.
Dar.
Intotdeauna cand am indoieli, cand nu stiu cum este mai bine sa fac, tu vii si-mi arati drumul.
Si astazi ai facut la fel.
Fara sa sti, fara vorbim ceva, ai venit la mine, m-ai prins de mana si zambind mi-ai aratat ca Ana nu este doar un personaj fictiv.
Ca acea femeie incredibila care rastoarna muntii nu este doar un nume.
Tu esti Ana.
Prin felul tau minunat de a fi, prin sufletul si daruirea ta.

Am spus atat de mult oamenilor despre tine si defapt nu am spus nimic.
Toate cuvintele agatate in clestii aceia de rufe, colorate, puse la fereastra seducand pe cei ce trec prin fata noastra sunt doar carpe terne, fara forma, fata de ceea ce esti tu in realitate.
Ana, intotdeauna am scris despre tine, despre femeia ce ma trezeste dimineata cu un sarut si alaturi de care colind lumea.
Sunt oameni ce s-au regasit in tine. In noi.
In povestea de iubire ce trece de barierele tiparului.
Putini stiu ca desi numele de Ana este fictiv, exista o femeie cu un suflet bland, visatoare, o femeie ce se hraneste cu vise si iubire asa cum respira fiecare gram de oxigen.
Fara tine Ana nu ar fi existat.
Pentru ca tot ceea ce inseamna Ana defapt esti tu, visele tale, felul tau de afi. Inspiratia mea.
Am imbracat-o pe Ana cu haine diferite de tine, este multa fantezie, dar in interiorul ei, sufletul lui Ana esti tu.

Amandoi stim cat de cruda este realitatea.
Ce frumos ar fi ca si noi sa putem dansa in ploaie si calatorii in Venetia asa cum fac personajele noastre.
Ufff…
Doar noi stim cat ne sufoca realitatea.
Exact ca niste actori dintr-o piesa de comedie ce joaca cel mai frumos si mai perfect rol pe scena in fata spectatotorilor, avand chipul radiind de zambet si fericire, pentru ca atunci cand se lasa cortina, sa se schimbe
si sa mearga la o inmormantarea cuiva drag.

Azi ai reusit sa ma surprinzi.
Oare a cata oara?
Azi m-ai facut sa am cele mai puternice regrete din ultimii doi ani.
Oare este o coincidenta ca azi este si ziua personajului interpretat de tine?
Ce este coincidenta in lumea asta.

Intotdeauna m-am priceput sa ma joc cu cuvintele.
Nu si azi.
M-ai ales azi. Azi cand am inteles ca Ana nu este doar o poveste, desi noi suntem mai degraba o fantezie.
Amandoi stim ca este atat de greu, atat de improbabil ca Allan si Ana sa coboare de pe scena si sa plece de mana acasa.
Intr-o lume ideala, povestea noastra s-ar fi scris altfel. Dar nu traim intr-o lume ideala. Nici macar noi doi nu suntem ideali.
E adevarat ca noi doi am invatat un lucru.
Sa ne bucuram de putinul pe care-l avem.
De zile noastre de 20, de o intalnire „intamplatoare”, de o incurajare sau un zambet. De un „buna dimineata” sau un „noapte buna” spus pe fuga.
Noi am invatat cum este sa fi fericit dar in acelasi timp sa te doara pana la sange realitatea.
Doar noi doi stim cum este sa construiesti ziduri intre tine si cineva drag tocmai pentru ca dragostea voastra este fara speranta.

Azi este despre tine, iubita mea Ana.
Despre o femeie curajoasa si puternica. Despre o femeie sensibila si emotiva. Despre o femeie atat de incapatanata, dar si atat de altruista. Astazi este ziua ta, minunea mea frumoasa. Este ziua unui personaj fictiv, dar dincolo de asta si a unui om cu adevarat special.
Stiu ca intr-o lume coplesita de probleme romantismul meu e desuet. Stiu ca povestea noastra este ridicola cand realitatea este despre joburi istovitoare, rate, meditatii la copii si prieteni care te incurajeaza hilar fara sa aiva habar ce este in viata ta.
Oamenii nu construiesc personaje fictive. Nu traiesc vieti ascunse.
Ei au viata lor, plina de rutina, asa cum e, dar ancorata intr-o realitate palpabila.
Doar noi am fost suficenti de nebuni sa credem altceva.
La multi ani, Ana!

 

Publicitate