Doar femeie…

Clipea des, semn ca era obosita.
Aplecata asupra biroului, privind felul in care pustiul isi termina temele, mai avea inca taria sa zambeasca. Se juca cu parul lui, iar cu o voce calda si blanda ii explica acolo unde a gresit.
O priveam si nu intelegeam de unde mai are atata putere.
Puterea de a sta in picioare, de a vorbi atat de calm si cald.

Am simtit cum s-a trezit de mai multe ori peste noapte. Erau lucruri ce o framantau atat de mult in ultima vreme. O apasau atat de tare, dar nu se simtea pregatita sa vorbeasca cu cineva despre ele. Nu doream sa insist. Nu doream sa simta ca nu am incredere in ea, in puterea ei de a trece peste orice obstacol oricat de greu ar fi.
Dar orele ei de somn erau din ce in ce mai scurte.

Dimineata am vorbit putin de pici, avea sedinta dupa amiaza, i-am sarutat putin genuchiul, se lovise dimineata in tocul usii de la baie (: , apoi am vazut-o cum a iesit grabita pe usa.
Oboseala de pe chipul ei nu disparuse, am intrebat-o daca e bine, m-a sarutat si mi-a spus zambind:
-Da, baby, sunt bine. Ai grija de tine.
A fugit lasand pe masa piersica ce-o luase pentru pranzul de la job…
Afara zorii zilei inca se furisau stingheri prin umbra noptii.

Am incercat sa o sun. Doream atat de mult sa-o smulg din hartiile ei, sa o fac sa evadeze putin din presiunea pe care o avea si acolo.
Mi-a fost imposibil.
Avea o zi atat de grea. Ca atat de multe in ultima vreme. Cu greu reusea sa intre la cateva ore sa citeasca un mesaj si sa tasteze pe fuga un raspuns.
-Baby, sunt atat de infranta…..
Am citit, undeva dupa pranz.
Mi-a trimis o poza. Una in care zambea atat de superb. Arata minunat Ana mea. Dar oboseala se citea dincolo de ochelarii ei rosii..
Am intrebat-o daca a mancat. Mi-a raspuns ca da,  a mancat piersicuta.
Stiam ca minte. Ca incerca sa ma protejeze, sa nu-mi fac griji. Piersicuta era acasa pe masa. Dar stiam ca nu o face cu rautate.
Era incapatanata, orgolioasa si nu dorea sa arate nimanui cat ii este de greu.

M-a sunat pe la 18.45.
Era pe fuga. Iar.
Plecase de la job mai devreme :))))) si mai avea ceva pana la scoala la pici.
M-a intrebat daca sunt bine si daca vin tarziu. I-am raspuns ca nici eu nu mai am mult, ca sper ca in doua ore sunt acasa.
M-a magulit faptul ca in toata aceasta nebunie, goana, oboseala, Anei ii pasa daca eu sunt in regula.
A glumit putin cu mine, mi-a trimis o inima rosie pe telefon, apoi a inchis, semn ca a ajuns la sedinta.

Am ajuns acasa putin mai devreme.
Era inca in cada. Am intrat am saruta-o si mi-am plimbat mainile pe spatele ei ud.
Am masat-o usor iar ea s-a lasat pierduta cu totul in cada.
Era atat de obosita. Simteam in fiecare centimetru din pielea ei asta. Se citea in ochii ei ca ritmul asta o copleseste. Dar in acelasi timp citeam si hotarare si incapatanare.
Atunci am inteles de ce femeile nu or sa fie niciodata egale cu barbatii.
Pentru ca sunt mai puternice.

Acum o priveam cum sta cu piciul pentru ai verifica lectiile.
Am rugat-o sa mearga sa se culce, pentru ca le verfic eu, dar capoasa cum e ea, nici nu a vrut sa auda.
Mi-a raspuns pe un ton amuzat, cu vocea ei de copil rasfatat:
-Stai linistit ca si cu tine am treaba :))))
Ii lua pixul din mana si pe o foaie de hartie separata, cu o rabdare si cu o liniste ce ma cutremura, ii explica cu calm piciului unde a gresit.
De unde atata putere?

Era trecut mult de miezul noptii iar parul ei colorat se revarsa pe umarul meu.
Adormise.
Mi se daruise cu o pasiune si o nebunie pe care doar ea o putea avea. Felul in care facea dragoste Ana nu era doar iubire. Era pasiune, era zbor si nebunie.
Era un mod de a atinge nemurirea, de a te simti iubit pana la sange.
O femeie ce aproape 20 de ore se daruise vietii, cu toate problemele ei, reusea sa-mi daruiasca din putinul timp pe care-l mai avea…totul.
Iubirea ei.

Pentru asta o femeie merita infinitul.

 Doar femeie…
(precizare)

Asa cum am spus-o in comentarii, textul este unul mediocru ce nu are nimic special. Nu literele mele trebuie apreciate.
De apreciat este efortul fiecarei femei pe care o cunoastem si care cu siguranta se poate regasi in acest text.
Dorinta mea a fost sa subliniez ca nu toate femeile sunt pitzi si toampe. Ca exista femei cu blugi rupti si parul colorat ce reusesc sa fie frumoase dupa 20 de ora de munca de Sisif.
Am primit multe aprecieri pentru acest text. As fi preferat sa nu primesc nici una, dar macar un barbat sa cumpere un buchet de flori iubitei sau sotiei dupa ce a citit randurile mele.
Iar, Ana, personajul din text.
Va asigur ca tot ceea ce scrie acolo este real.
Efortul, incapatanarea, zambetul si vocea calda la lectii.
Ana este minunata si nu o spun cu jumatate de gura.
Dar daca stiti sa priviti bine, fiecare dintre voi aveti o Ana care merita respectul vostru.
Ele trebuie apreciate si nu eu pentru ca am scris ceea ce am vazut…
Asa ca….
Daca ti-a placut acest text. Daca te-a impresionat efortul Anei.
Maine, cand vi de la munca, cumpara o floare sotiei, sorei sau mamei.
Cu toate sunt un pic de Ana…
Seara buna.

Publicitate