100

In urma cu ceva timp o prietena draga m-a rugat sa-i scriu ceva. O compunere simpla, pe o coala A4.
M-am jucat putin cu gandurile, am lasat visele sa calatoreasca libere si pentru ca nu aveam fizic o coala de hartie, am asternut toate literele pe un blog vechi, pe care-l creasem din curiozitate, dar pe care nu-l foloseam la nimic.
Asa s-a nascut primul text.
La inceput a fost doar o incercare timida de a descarca cumva din acumularile inerente unei firi introvertite. Un joc stangaci cu literele, o pictura facuta cu un ciob de carbune.
Pe atunci nu credeam ca voi ajunge sa scriu mai mult de 10 texte.
Azi il scriu pe cel cu numarul 100.
Nici mie nu-mi vine sa cred.

Stiu ca cele mai multe sunt texte mediocre din punct de vedere literar, uneori fac greseli impardonabile de exprimare, gramaticale, de punere in pagina.
Sincer, nu mi-am imaginat niciodata ca voi ajunge ca cineva sa-mi urmareasca ineptiile.
Am creat acest loc pentru a invata sa ma exprim. Pentru a pune pe hartie franturi din lumea magica care exista in mine. Sunt oameni ce scriu pentru notorietate, eu mi-am dorit sa scriu doar pentru a ma elibera.

Apoi a aparut Ana si totul s-a schimbat.
Pagina aceea gri, scrijelita cu taciunele negru de carbune, a prins culoare.
Exact ca un Big Bang, Ana a creat acest univers.
Un univers cu propriile planete, cu propria atmosfera si cu copaci care vorbesc singuri.
Evident ca Ana, nu este Ana.
In realitatea noastra are un alt nume, o alta viata decat cea din acest univers, dar ea este cea care a creat si a intretinut expansiunea acestei lumi.
Daca azi datorez cuiva acest al 100 text, ea este persoana in fata careia ma inclin, ingenuchez si ii sarut mana.
Multumesc mult, zana mea!
Tu esti cea mai frumoasa parte din mine.

Sunt multe de spus despre aceste 100 de texte.
Sunt randuri scrise cand dansam de fericire pe strada, in metrou, obosit dupa o zi infernala, asa cum sunt si randuri cand tristetea si dezamagirea din sufletul meu imi inodau cu inversunare degetele pe tastatura.
Nu am fost si nu voi fi niciodata un blogger.
Nu stiu si nu cred ca as putea sa invat sa scriu randuri pe care ceilalti doresc sa le auda, texte care prind.
Intotdeauna scriu ce simt. Fiecare rand pe care l-ati citit, eu l-am simtit pana la sange in mine si abia apoi l-am asternut pe telefon sau calculator.

Va multumesc tuturor celor care ati intrat pe pagina mea, celor care au impartit cu mine o parte din emotii, oameni minunati ce au devenit personaje din acest univers.
Prieteni dragi ce s-au identificat cu Ana, care ne-au sustinut si ne-au incurajat cu o caldura pe care rar o regasesti in viata reala.
Tuturor va multumesc.

Ana, dragostea mea, ajuta-ma sa pun inca un 0 la acest 100.
Meritam aceasta poveste.
Te iubesc, D !

Publicitate