O alta zi din viata noastra

Era o dupa amiaza frumoasa de toamna.
Pierdut in ochii ei fermecatori, cuvintele zburau undeva departe, mangaindu-mi usor sufletul.
Trecuse doar cateva ore de cand colindam acest minunat oras si sufletul meu o luase razna visand la nemurire. Un oras ce l-am iubit mai mult decat oricare alt loc din lume.
Visam sa ma plimb in umbra noptii pe malul Senei luminat doar de o luna tematoare, sa o tin de mana pe fermecatoarea bruneta din fata mea si sa-i ascult gandurile.

Si cand te gandesti ca doar cu 48 de ore inainte eram intr-un mall plictistor din Bucuresti si nici nu puteam visa ca voi fi aici.
Era in fata mea pe scara rulanta. Am recunoscut-o imediat. Era sora Anei. Ne-am salutat, am stat putin de vorba.
Trecuse atata timp.
Inevitabil am intrebat si de Ana. Mi-a povestit ca a divortat, ca este singura acum si ca este plecata la Paris pentru ca Lual, pustiul ei, avea o bursa acolo si obisnuia sa mearga la el in weekenduri.
Tot ce a urmat a fost o nebunie.
Bilete de avion, cazare, totul intr-o goana si o frenezie incredibila.

Zborul a fost cumplit. Era prima data cand urcam intr-un avion, eram singur, iar cele cateva ore de zbor au fost o plimbare desculta prin smoala zecilor de atacuri de panica. Una din insotitoarele de zbor ma privea complice, amuzata si ea de schimbarile dese de culoare si paloare a fetei.

O suvita rebela de par se juca pe fruntea ei, mangaindu-i ochii. Aproape ca uitasem cat de minunata este culoarea parului ei natural.
Un saten regal, atat de superb.
Paseam incet prin covorul de frunze aramii.
Cat de mult mi-as fi dorit sa o iau de mana. Sa ma joc usor cu degetul in palma ei, asa cum o faceam cand eram copii.
O priveam, incapabil sa spun un cuvant. Eram atat de fermecat de ea. Intotdeauna am fost..
-De ce ma privesti asa, sopti incet Ana..?
-Ai ramas la fel de frumoasa. Parul tau…..
-Da, l-am lasat natural. Nu l-am mai vopsit. Iti place?
-Arati superb. Intotdeauna am adorat aceasta culoare. Nu te-am vazut asa din adolescenta, dar arati fabulos..
-Intotdeauna ai stiu sa te joci cu cuvinte! Zambea.
Deci nu-ti placea cand era colorat?
-Ba da. Era o parte a personalitatii tale colorate. Doar ca ador parul saten. La o ultima tigare si la o culoare de par preferata, cu toti avem dreptul. Am glumit eu amuzat.
Oricum arati atat de minunat.

Nu exageram cu nimic.
Extrem de eleganta, cu chipul ei angelic de adolescenta nazdravana, Ana castigase definitiv lupta cu trecerea timpului. Stralucea, iar acum locul acesta, sentimentul ca reusise, toate lasau sa se vada atat de bine fericirea din ochii ei.
Pentru Ana, pustiul a fost intotdeauna sensul vietii ei. Orice decizie a luat vreodata, a luat-o tinand cont in primul rand de el.
Imi puteam doar imagina ce este in sufletul ei stiind ca Lual este student aici. Cata bucurie si implinire sufleteasca.

-Cum e Lual? am intrebat-o
-Fericit, realizezi. Iar mama lui atat de mandra de el…Mi-am implinit un vis.
-Te cred. Stiu cate sacrificii ai facut pentru asta.
S-a intors si m-a fixat cu privirea.
-Am facut ceea ce trebuia sa fac. Nu regret nimic.
Am tacut putin si am soptit incet:
-Nici pe mine?

Intrebarea mea a facut-o sa se opreasca brusc..
M-a privit cateva clipe, apoi cu o voce stinsa a continuat.
-Nu stiu, Allan. Atunci asta am crezut ca asta este cel mai bine sa fac.
-Pentru noi, Ana?
-Pentru noi ?!….
Allan, uneori acest noi este atat de complicat. Sti cat de mult mi-am dorit sa fiu cu tine. Sti ca am avut momente cand am vrut sa renunt la tot pentru a fi cu tine.
-Dar ti-a fost teama?
-Teama? Nu stiu, Allan daca teama. Ce mai conteaza? Stiu ca nu ai sa ma ierti niciodata, uneori nici eu nu ma pot ierta. Dar ce mai conteaza.
M-am oprit si am prins-o de mana. Citeam in ochii ei atata tristete. Atatea regrete.
– Zana mea, sunt aici. Crezi ca as fi venit daca as fi fost suparat? Asa a fost destinul nostru. Daca iti reprosez ceva, este faptul ca nu ai avut curajul sa-mi vorbesti deschis. Realizezi ca te-as fi inteles de atunci.
Iubirea inseamna in primul rand sa ierti. Te-am iubit, te-am iubit chiar si arunci cand ai aruncat un ocean de tacere asupra noastra, nu am incetat sa te iubesc niciodata.
Un timp am tot incercat sa ti-o arat. Apoi m-am pierdut si eu.
Imi amintesc cat de fericit am fost atunci cand am auzit ca ti-ai deschis propria afacere. Oricum am urat intotdeauna jobul acela care aproape ce-ti sugea fiecare picatura de viata din tine. Am crezut intotdeauna in tine. Stiam ca ai sa reusesti.
Cand glumeam spuneam ca tu esti partea mai inteligenta dintre noi. Cu siguranta cea mai ambitioasa ai fost intotdeauna
Fiecare reusita a ta mi-a umplut sufletul de bucurie.
Am auzit si de gradintita deschisa. Ma bucur atat de mult pentru tine, Ana.
Iar acum atat de mult pentru Lual.

Am inceput sa mergem usor spre hotel.
Aveam atat de multe sa ne spunem, dar cuvintele se ascundeau timide in noi.
Aceeasi tacere care ne-a ucis.
Nu am mai rezistat.
Am intins mana si am prins-o usor de un deget.
Fara sa ma priveasca, mi-a cuprins mana in mana ei.
Era atat de placuta atingerea.

O alta zi din viata noastra.