Flacari.

steamworkshop_webupload_previewfile_252564339_preview

Poate ca era ultima duminica in care soarele zambea atat de perfect anul acesta. Un ocean de bucurie si generozitatea revarsa in imbratisarea lui si asta se simtea in furnicarul de oameni ce inunda aleile parcului.
Pentru ca nu stiam ora la care trebuie sa apara, ma plimbam hai-hui pe aleile din jurul cafenelei.
Gandurile imi fugeau aiurea.
La Ana, la problemele dintre noi, dar si la ce caut eu aici.
Ce sens avea?
I-am spus ca nu vreau sa vin, ca nu apartin acestei comunitati. (Desi recunosc ca unii imi sunt dragi de mor, prin felul in care se exprima pe hartie).
Oare am sa reusesc sa o recunosc din cele cateva poze in care am vazut-o ?
Blugi rupti, micuta, mai degraba o adolescenta privita din departare.
Stiam ca este ea cu mult inainte sa se apropie.
O trada zambetul imens cat tot parcul.

Daca ador ceva in viata asta sunt oamenii vii.
Oamenii ce ard ca o flacara, ce iubesc dincolo de limita, de reguli de dogme, de ceea ce este bine si ce este rau.
Pentru mine ei sunt singurii oameni vi de pe aceasta planeta.
Atunci cand m-am indragostit de Ana, am admirat-o pentru curajul de a dori sa se rupe de trecut, de a infrange realitatea in care traim si sa-si doreasca mai mult. Sa-si doreasca propria viata si nu un surogat in care sa faca doar ce trebuie sa faca.
Relatia cu mine, una interzisa si imposbila, visele ei, puterea de a lupta pentru a fi diferita, toate au fost lucruri ce m-au impresionat si mi-a dat puterea sa lupt si sa visez alaturi de ea.

Este adevarat ca Ana nu a reusit sa duca lupta pana la capat si s-a intors in realitatea calduta, cautand zona de confort, abandonand o lupta ce s-a dovedit imposibil de dus pana la capat, pentru ea.
Dar Ana va ramane in sufletul meu ca ceva special, pentru ca macar a incercat. Atat cat a putut rezista emotional.
Am fost langa ea si stiu prin ce a trecut.
Stiu ca a fost cea mai strasnica luptatoare pe care am putut-o cunoaste. Chiar si atunci cand era evident ca este invinsa si ca trecutul a castigat intorcand-o din drum, ea inca se mai agata cu speranta de vise.

Atunci cand am intalnit-o pe T, am regasit in pasiunea pe care o punea pentru a se elibera, in dorinta ei de a fi iubita si inteleasa asa cum merita orice femeie, trasaturi pe care le-am intalnit la Ana cu ceva timp in urma.
Stiu cat de greu este pentru o femeie sa recunoasca ca viata ei nu este pe drumul pe care si l-a dorit. Nici o femeie nu spune cu usurinta ca este dezamagita de partener si ca tot ceea ce o tine sunt niste funii pe care inca nu le poate taia.
Sunt atat de putine femei ce au curaj sa-si asume niste riscuri si sa lupte pentru libertatea lor. Nu este deloc usor sa iesi din zona de confort, cand este atat de simplu sa te prefaci ca totul este in regula, sa zambesti prietenilor de parca ai avea cel mai frumos cuplu.
Desi tu ti-ai asumat de mult timp ca nu-ti mai doresti sa fi langa acel om.

T isi crease o lume a ei unde incerca sa scrie despre dorinta ei de a fi libera.
Am intrat intamplator in lumea ei si am descoperit un om minunat.
Un om ca o flacara, ce uneori arde cu pasiunea unui vulcan in eruptie, pentru ca alte ori sa se resemneze cuminte, dar lasand intotdeauna o flacara ce palpaie.

Nu, nu sunt un duhovnic.
Nu sunt nici macar un prieten, in adevaratul sens al cuvantului.
Sunt doar un tip ce a a inteles ca oamenii nu pot fi fericiti decat liberi. Ca o femeie ce are curajul sa-si asume esecul unei relatii trebuie sprijinita si incurajata sa-si recastige libertatea.
Traiesc intr-o lume in care atatea femei se amagesc zi de zi ca o sa fie mai bine.
O lume in care atatea femei isi justifica nefericirea si continuarea unei relatii toxice, aruncand povara in spatele propriilor copii.
Tu nu ai facut asta.
Tu ai spus: Fetele mele au nevoie sa ma vada pe mine fericita pentru a fi si ele fericite.
Sti ca este un drum greu.
Ti-am spus-o, dar asta o stiai si tu. Am trecut prin asta. Stiu cum e. Stiu cum functioneaza santajul emotional si ca 9 din 10 femei cedeaza si se intorc din drum.
Nici un barbat nu va intelege vreodata cat de greu este pentru o femeie sa-si expuna proprii copii unei rupturi. Ma inclin sincer pentru atata putere.
Cred ca un om dispus sa lupte pentru libertatea lui, merita respectul si sprijinul meu…

Sunt oameni ce aleg in viata drumul corect si nu drumul cel mai usor. Tu faci parte din acesti oameni. Uneori imi place sa cred ca si eu. O buna parte din timp si Ana a sacrificat tot pentru a merge pe drumul plin de spini al recastigarii libertatii. Cred ca ceea ce ne uneste pe noi (ca si pe multi dealtfel) este ambitia de a ne alege propriul destin.
Este simplu sa iubesti o femeie pentru formele ei.
Intotdeauna un barbat va fi atras de o femeie frumoasa. Tu esti o femeie seducatoare.
Dar o femeie superba nu poate straluci decat atunci cand este libera.

Niciodata nu a contat pentru mine numele tau real. Nici ceea ce erai tu pentru toti ceilalti.
Rinichi nu aveam decat doi si nu prea imi eram incantat de a vinde unul :))))
Da, daca conteaza asta, noi doi ne-am privit in ochi.
In ziua aceea.

T, flacarile nu se sting niciodata.
Nici tu sa nu o faci.
Nu-ti va iesi de fiecare data. Uneori o vei da si in bara. Vei gresi, vei regreta si vei plange pentru asta. Dar nu renunta.
Nu accepta compromisul doar pentru ca iti este teama. Nu accepta sa te prefaci ca totul este ok, sa te minti pe tine si pe toti ceilalti ca brusc o relatie care era toxica devine frecventabila, ascunzandu-te dupa o masca.
T, in viata, uneori nu exista bine sau rau.
Dar respecta-ti propriul drum.
Daca te-ai hotarat sa pleci, pleaca, nu te intoarce de 100 de ori inapoi.
Esti indragostita…
Si arati minunat asa.
O femeie indragostita este o femeie vie. Arzi asa cum doar flacarile stiu sa o faca.
Arzi frumos.

Ai grija de tine, T.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Fără categorie

6 răspunsuri la „Flacari.

  1. Dar cât ne costă această trăire din paradisul ce nu ne aparţine?Acolo doar Dumenzeu pătrunde…prin iubire……………………………………………………….
    Acolo e lumina eternelor momente cu lacrimi şi abis…cu dăruire necondiţionată şi sens…cu rugăciune pentru viaţa celui îmbrăţişat, celui rănit, celui singur, celui nevinovat, celui care nu vrea nimic, sau vrea mai mult ca niciodată să simtă viaţa, celui care are drumuri sau doar intersecţii, celui care se caută pe sine, celui iubit sau răstignit de lume…celui om pe care-l strângem la piept ca prima şi ultima oară…şi-l ferecăm în suflet, dăruind libertate aripilor cereşti…iertându-ne pe noi şi pe cei care greşesc…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Sa arzi ca o flacara… Uneori inveti cum sa o faci cand e prea tarziu, sau mai bine zis atunci cand tu crezi ca e prea tarziu si renunti. Da, e greu pentru o femeie sa admita ca nu totul e OK( nici nu stii de cate ori am vazut asta, de cate ori nu m-a durut resemnarea ridicata ca un zid intre ce e si ce ar fi putut sa fie doar daca ar fi avut curajul sa spuna gata, fericirea nu e un vis imposibil) dar si mai greu e sa crezi ca undeva exista cineva care chiar intelege asta. Si totusi oameni ca tine, Conti, exista! Poate de aceea eu chiar cred ca poti arde ca o flacara si trebuie sa lupti pentru asta, pentru ca niciodata nu e prea tarziu.

    Apreciat de 1 persoană

  3. ane

    De ce m-ai ars, de pe blogul tau ? :))

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s