Te plimbi prin mintea mea, prin sufletul meu, hoinaresti in trecutul si prezentul meu desi te-am inchis in zidurile din inima mea cu atat de multi ani in urma.
Nu esti trecut, nici viitor, iar in prezent nu te gasesc niciunde.
Si atunci de ce esti peste tot?
In fiecare femeie frumoasa pe care o vad pe strada, in fiecare voce diferita ce trece pe langa mine.
De fiecare data cand vad o femeie cu parul cenusiu, dat dupa urechea stanga, ma gandesc ca ai putea fi tu.
Ma surprind uneori privind tamp spre monitorul din fata mea, cautand inconstient cu privirea coltul din dreapta, imbracat cu hainele naivitatii, sperand sa primesc un semn de la tine.
Si trec minute sau… ore, cine mai stie pana cand blestemul ratiunii ma trezeste la realitate.
Sunt mii de cuvinte pe care ti le-am spus in gand, fraze ce dansau asteptand sa fie desenate pe tastatura…dar coltul din dreapta se incapataneaza sa ramana inert.
Te ascult cum imi povestesti amuzata ceea ce ai facut, rasul tau nebun trece dincolo de opacitatea monitorului, cuvintele curg usor ca apa repede a unui parau de munte, dar brusc cobor privirea in dreapta si realizez ca ultimul mesaj este acelasi de multe, multe zile.
Tarziu in noapte privesc la punctul verde si stiu ca dincolo de el esti tu.
Si jur ca m-as multumi si cu un simplu noapte buna.
Ma surprind privind tamp spre monitorul din fata mea.
Cauntandu-te.
Oare de ce caut eu ceva ce nu exista?
As vrea sa-mi plimb usor degetele pe mana ta. Sa-ti povestesc hatru din intamplarile de peste zi, sa te port prin visele mele si sa calatorim in viitor. As vrea sa te tin in brate si sa-ti ascult respiratia.
Minute in sir.
Sa-ti privesc ochii incantatori cum se inchid obositi si adormi la pieptul meu.
Pierdut in vise.
Dar.
Este inca prea devreme pentru vise. Sau prea tarziu.
PS: Stiu ca ti s-a tot repetat azi, dar arati cu adevarat incantor.
Jumatate femeie, jumatate copila, increzatoare in zambetul perfect, esti partea frumoasa a unei jumatati.
Daca vei simti, atunci cand vei inchide ochii, sarutul furat al unei naluci, nu am fost eu.
Sau…
Mintea este rațiunea, iar inima se supune, tristă. Vise frumoase! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multumesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă de noi înșine nu ne putem ascunde, cum ne-am putea ascunde de ceea ce simțim? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană