Vis de noapte

Mergeam, pierdut in gandurile mele, prin pasajul acela intunecos.
Nu-mi amintesc locul, nu-mi amintesc daca pasajul era sau nu real, priveam spre fanta de lumina, semn ca ma indreptam spre iesire.
Am facut brusc stanga pentru a urca pe scari si m-am lovit de ea.
Era, Ana.
Picioarele mi s-au inmuiat brusc si eram incapabil sa spun cel mai mic cuvant.
Arata altfel.
Parul lung, saten inchis, ingrozitor de slaba, cu fata ei de copil ce o port intotdeauna in suflet.
Nu stiam ce sa spun. Nu stiam cum sa reactionez.
M-am apropiat de ea si am sarutat-o pe obraz prieteneste.
Doi prieteni ce se revad dupa atata timp.
Apoi a urmat ceva ce m-a luat prin surprindere.
Mi-a pus mainile in piept, m-a impins un pas inapoi astfel incat sa nu putem fi vazuti de nimeni si m-a sarutat.
M-a sarutat cu o pasiune de care nu o credeam in stare.
Parea ca a pus in acel sarut toate framantarile noastre, toate greselile pe care le-am facut, parea ca de acel sarut depinde intreg universul.
Ii priveam ochii superbi si am vrut sa o intreb ceva.
Dar ce mai conta.
Am strans-o puternic in brate, iar trupul ei slab s-a lipit de mine.
Candva mi-a spus ca uneori si-ar dori sa o strang in brate pana simte ca se sufoca. Atunci nu am inteles pe deplin cuvintele ei, dar tarziu mi-am dat seama ca era doar o sete incredibila de a simti pe cineva aproape.
Imi doream ca timpul sa se opreasca in secunda aceea.
Nu-mi amintesc sa fi fost vreodata atat de fericit.
Parul lung imi mangaia obrazul si……m-am trezit.
A fost doar un vis.
Un vis frumos.

Publicitate