Despre rani deschise si iubirea care vindeca tot.

violenzagenere_istock_000051428904_large_2

Incerc sa astern pe hartie cateava randuri, furat de textul unei amice dragi ce m-a provocat intr-o postare. Nu ne cunoastem, dar din tiparul felului in care gandeste este o placere sa port un dialog.
Ea stie ca la un moment dat chiar am avut o senzatie vaga ca sub acest pseudonim se ascunde Ana, tocmai pentru ca se apropia extrem de tare de ceea ce ador la modul in aparte in care vede viata ea.
Totul a inceput cu acest articol :

https://invisible4you.wordpress.com/2018/01/23/copilul-invizibil-2/

Minunat si trist in acelasi timp.
Drama unui copil ce a trebuit sa paseasca infruntand nu doar greutatile inerente vietii dar si durerea pricenuita de propria familie.
Imi place mult cum scrie Invisible.
Nu coloreaza literele. Uneori le lasa negre si taioase.
Ne-am lungit in comentarii. Cine ma cunoaste stie ca atunci cand gasesc un partener de discutie provocator nu ma zgarcesc la cuvinte.
Va invit sa cititi articolul ei pentru ca ve-ti intelege mai bine contextul.
Apoi, azi, a urmat un nou articol bun.
Unul in care aceeasi persoana invizibila a incercat sa-si argumenteze raspunsurile prin cateva exemple, considera ea, elocvente.
Textul ei il veti gasi aici:

https://invisible4you.wordpress.com/2018/01/25/se-pot-schimba-in-bine-oameni-relatii-vieti/

Draga, Invisible.
Hai sa vorbim putin despre iubire si rani.
Sti, desi poate nu pare, sunt tare indragostit de cineva :)))
Cred ca vorbesc in cunostinta de cauza.
Este o relatie complicata din care eu am prezentat franturi. De ce franturi si niciodata lucruri mai detaliate? Pentru ca persoana aceea are nevoie de intimitate. Tot ceea ce stiti voi despre ea este fictiv tocmai pentru a o proteja pe ea.
Si acum te intreb pe tine:
Daca eu asa face greseala sa vorbesc despre ea, creandu-i neplaceri, durere si suferinta, cum as putea eu sa afirm ca o mai iubesc? Cum ar putea ea sa ma mai ierte vreodata?
Vezi tu, nici nu am vorbit de violenta fizica sau de inselat. Am vorbit strict de ai face rau.
Nu, draga mea invizibila, nu poti iubi pe cineva si sa-i faci rau. In nici o circumstanta.

Vezi tu, o iubesc pe Ana mea mai mult decat pot exprima in cuvinte.
Dar daca ar trebui sa pierd tot, inclusiv pe ea, pentru a fi ea bine, as face-o fara sa clipesc.
Iubirea inseamna sa-i vrei binele celuilalt nu sa cauti scuze pentru greselile tale.
Daca eu intr-o clipa de nervi ( si avem si noi momente din acestea) i-as face cel mai mic rau, spune-mi tu cum as putea sa o mai privesc vreodata in ochi?
Iubirea vindeca tot, spui tu.
Nu este adevarat. Iubirea vindeca doar ranile facute de altii, nu ranile facute de parteneri.
Acelea raman.
Fiecare cuvant spus la nervi, fiecare cuvant care a ranit….ramane ca un ghimpe.
Este ca  un fir de la o cusatura care se desface. Cand prea multe fire s-au pierdut, iubirea e moarta, chiar daca cei doi nu mai recunosc asta.

Invisble am stat 15 ani intr-o relatie toxica.
Am iertat, am crezut ca se va opri si va fi bine. Stiu atat de bine cum este sa dai o alta sansa unui om. Crede-ma ca sunt perioade in care crezi ca ai reusit.
Am avut ani in care am crezut ca am reusit.
Dar urma crunta dezamagire.
Iubirea merita o sansa doar atunci cand greselile facute se pot ierta. Nu poti ierta violenta, tradarea si sa sti ca nu poti ierta nici indiferenta.
Invisible, sunt atat de multi oameni minunati in jurul nostru care ar fi onorati sa iubeasca un suflet frumos, care este rostul sa incerci sa vindeci o relatie toxica?

Vorbeam cu prietena mea draga, T, despre barbati care schimbau intre ei poze cu sotiile sau amantele lor fotografiate in posturi intime.
Barbati jalnici.
Si constatam amandoi ca nu sunt putini.
Cum sa ierti un asemenea barbat invisible? Cum sa ierti un barbat care-ti face rau constient, in numele iubirii?
De ce este atat de greu de acceptat ca unii barbati chiar nu merita sa-ti pierzi ani din viata sau chiar intreaga viata pentru a fi langa ei?
Pentru nimic in lume.

Imi amintesc cuvintele surorii mele ce a trecut printr-o casnicie esuata si care ori de cate ori vede o femeie nefericita nu ezita sa-i spuna direct :
-Pleaca. Pleaca acum, pentru ca lucrurile nu se vor indrepta niciodata.
Uneori este ascultata. Alteori nu.
Sti ce este atat de trist?
Ca sunt atat de multi barbati care se pricep atat de bine la santaj emotional si tin acele femei prizoniere toata viata.
Asa cum sunt prieteni care se pierd in sfaturi proaste si nenorocesc vieti.
Sti cum este pentru o femeie, care nu stie ce sa faca, care ar avea nevoie de cineva care sa-i spuna : pleaca, sa aud in jurul ei : dar mai dai o sansa…?
Uneori sfarsitul.

Intreb si eu si nu doar pe tine, o intrebare generala sufletului feminin:
– De ce cautionati barbati ce nu merita?
De ce acceptati sau iertati barbati violenti, fizic sau emotional, barbati egoisti dincolo de limita narcisismului, barbati nepasatori sau indiferenti cu tot ceea ce sunteti voi?
Cum putem evolua, ca specie, cand cautionam violenta, alcoolul sau ipotenta emotionala?
Ramanem la spritul preistoric in care barbatul isi tragea de par sotia in grota, iar ea era onorata de asta?

Mi-a placut mult si m-a durut cand am citit povestea ta despre acel copil traumatizat.
Tu realizezi ca absolut toti copii care traiesc in niste relatii toxice sunt niste copii care vor creste traumatizati?
De ce ai face asta propriului copil?
Invisible, ai idee cate cupluri pozeaza in cupluri fericite, dar in realitate oamenii aceia nu mai au nimic in comun?
Cele mai multe dintre ele, daca nu majoritatea sunt cupluri ce au mai dat o sansa relatiei.
Invisible, iubirea nu este pe sanse.
Iubirea exista sau nu.

Am scris acest text pentru ca realizez ca desi nu avem aceeasi opinii esti o femeie deosebita. O femeie extrem de inteligenta.
Cred ca intelegi ca ceea ce spun eu este ca nu poti juca ruleta ruseasca cu destinul tau, doar pentru a vedea daca esti capabil sa schimbi un om.
Si de multe ori nu este doar destinul tau. Este si destinul copiilor, a celor care tin cu adevarat la tine.
Oare merita?

PS Foto: internet

5 comentarii

Din categoria Fără categorie

5 răspunsuri la „Despre rani deschise si iubirea care vindeca tot.

  1. Intr-o discutie cu fosta soacra m-a intrebat ce faceam daca nimeream unul care m-ar fi batut si i-am raspuns simplu: ramaneam vaduva. Bine, eu sunt genul de persoana care nu le ia pe nimerite, ci pe alese, dar e alta treaba.
    Sunt impulsiva, apucata si smucita, am un spirit al dreptatii exagerat de dezvoltat, un anumit fundal pe care m-am format. Am ranit de multe ori chiar daca am iubit. Si totusi am fost iertata si iubita. Si nu sunt usor de iubit. Merit sa fiu? Conform teoriilor, probabil ca nu.
    Si totusi multumesc pentru aprecieri si descrierea frumoasa, dar in special pentru parerile tale cu privire la asemenea situatii.

    Apreciat de 1 persoană

    • Crezi ca este comparabila violenta fizica a unei femei cu a unui barbat? Nu sunt misogin, dar eu nu vad lucrurile la fel. Cat despre iertare. Sunt convins ca au fost lucruri care au meritat sa fie iertate. Asta e opinia mea.

      Apreciază

      • Nu ma refer doar la violenta fizica, ci si verbala, emotionala, etc. Si femeile pot fi extrem de rele 🙂 Pot rani in dragoste la fel de mult ca si barbatii. Ca tot vorbim despre egalitate intre sexe.
        Insa atunci cand intra si copii in ecuatie, e mult mai grav. Multe mame isi ascund deciziile in spatele copiilor, cand de fapt sunt egoiste si se gandesc mai mult la ele daca raman. Pana apare alta „oportunitate” si portita de scapare cand pleaca unde vad cu ochii fara sa le mai pese de odraslele chinuite.
        Multe raman alaturi de barbati violenti care se napustesc doar asupra copiilor, iar cand se napustesc si asupra lor, abia atunci pleaca. Au ramas pentru a avea copiii un tata? Ma-ndoiesc. Desi nici n-as vrea sa le judec, insa vinovati intr-o relatie sunt si femeile si barbatii. Nu le caut circumstante atenuante nici unora, nici altora, pentru ca datorita alegerilor lor proaste, au multi copii de suferit si asta mi se pare cel mai grav.

        Apreciat de 1 persoană

      • Hai sa-ti spun ceva. As accepta fara sa clipesc sa ma faci albie de porci la nervi. Poti sa ma crezi? Dar daca ar fi ceva premeditat, daca m-ai rani constient, calma si rationala, atunci as pleca. Tu imi spui ca esti impulsiva. Tu iti imaginezi ca sunt chiar atat de naiv incat sa cred ca intr-o relatie este doar lapte si miere. Cu totii spunem lucruri pe care le regretam. Dar exista o limita. Peste care nu se trece. Daca as vede ca incepi sa faci publice intimitatile noastre, pentru a te razbuna, ca imi faci rau voluntar, atunci….Repet, eu nu mi te imaginez facand asta. Dar nici nu te cunosc.

        Apreciază

      • Uhhh, incep sa rasuflu usurata. Chiar credeam ca esti atat de transant incat nu ai tolera nici o scapare 🙂 Vezi, poate de asta sunt eu toleranta si cu greselile altora, pentru ca incerc sa le vad intai pe ale mele.
        Insa cum bine spui, cred ca intentia de a rani face toata diferenta. Motivatia care se ascunde in spatele unei greseli, acolo este cheia.
        Cine ma cunoaste, prefera sa reactionez la nervi decat la rece.
        Sub impulsul momentului, singura mea motivatie este egoista: sa ma descarc.
        Judecand la rece, acolo chiar premeditez si nimic nu-mi mai schimba hotararea.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s