Frezie

Frezie

Inca miroase a tine si a frezie proaspata in fiecare loc din sufletul meu.
Este un parfum ce nu vrea sa iasa din mine, din haine, din fiecare loc prin care ai trecut, prin fiecare vis unde te-am ascuns.
M-ai intrebat daca stiu ce intretine viata unei flori ce nu mai are radacina.
Nu am stiut sa-ti raspund, dar ma gandesc ca mai mult decat orice conteaza dragostea persoanei ce o priveste.
Am invatat de la tine ca daruind dragoste orice fiinta se incarca cu energia pozitiva pe care i-o transmite cel de langa ea si asa reuseste sa reziste chiar si atunci cand radacinile ii sunt rupte.
Uneori, atunci cand totul pare ca este impotriva ta, cand nu mai ai nici radacini nici stabilitate, o privire, un cuvant frumos, uneori chiar si cateva clipe de tacere te pot ajuta sa rezisti.
Suntem atat de multi fara radacini si atat de putini cei care ne ofera oxigenul lor.

De ce iubim florile?
Pentru ca ele ne amintesc de noi. De perioadele in care inflorim, in care ne deschidem petalele mangaind razele soarelui si de suferinta ce ne-o aduce intunericul, lipsa iubirei si a caldurii.
Multi spun ca frezia are un iz pierdut de iasomie.
Nu stiu ce sa spun. Imi amintesc ca veneam dupa o iarna cumplita sufleteasca. Totul era inghetat in mine, omatul si frigul acoperise totul. Cumva, in desertul acela inghetat, de nici unde ai aparut tu. Cateva fire de frezie superbe ce au dezghetat totul in jur.
Poate ca mirosi a iasomie, cine stie, dar pentru mine vei mirosi intotdeauna a primavara.
Tu, firul meu perfect de frezie.

Publicitate