Visator

Cred ca unul din lucrurile ce le iubeam cel mai tare atunci cand eram copil era zmeul de hartie.
M-a fascinat intotdeauna.
Era incredibil sa-l vezi cum se ridica spre cer si chiar daca tu incercai sa-l strunesti din firul de sfoara, el dansa liber.
Cand am crescut imi doream sa ma fac cosmonaut.
Inca visez sa ma imbarc pe o nava spatiala care sa plece intr-o calatorie fara intoarcere in afara sistemului nostru solar.

In adolescenta m-am pierdut in lectura. In carti ce-mi hranea foamea mea neincetata pentru visare.
Pe la 19 ani citeam mult despre tot ce inseamna cultura si religia orientala.
Eram impresionat de buddhism.
Ideea de reincarnare, valorile morale despre care tocmai aflam, ma fascinau si in acelasi timp ma faceau sa visez.
Imi amintesc serile petrecute cu „gasca”pe terase.
De cele mai multe ori ne lungeam tarziu in noapte, purtand discutii aprinse despre principii si valori umane. Imi amintesc cat de des mi se reprosa ca sunt visator.

In dragoste am facut mai intotdeauna alegeri imposibile. Am ales sa cred in visele mele si de cele mai multe ori mi s-au implinit.
Sa astepti 20 de ani un suflet, avand speranta ca-l vei atinge intr-o zi, este mai mult decat visare, este nebunie.
In acelasi timp recunosc deschis ca am dat-o si in bara. Am crezut in oameni atunci cand nu mai era nimic de crezut. Am ales sa vad partea frumoasa din ei, oricat de mica a fost, uneori ignorand parti care s-au pravalit peste mine ca niste stanci.

Imi place sa cred in oameni. Imi place mult.
Cred ca fiecare dintre noi avem un potential imens, dar uneori avem nevoie de omul potrivit langa noi care sa ne impulsioneze. Avem nevoie de un visator care sa vada dincolo de linia fragila a orizontului ratiunii si sa ne poarte dincolo de ea.
Este minunat sa vezi viata matur si rational, dar fara visatori probabil ca omenirea ar fi ramas undeva in antichitate. Oameni ce cred in imposibil. Oamenii ce-i stimuleaza pe altii sa creada in imposibil.

Intr-o zi voi ajunge in Japonia. Primvara. Ma voi plimba pe aleile cu flori de ciresi proaspat infloriti. Voi vizita Tibetul. Voi sta acolo pe acoperisul lumii si voi cauta linistea din sufletul meu. Voi ajunge in Cuba si voi fuma o Havana mare. Chiar daca eu nu mai fumez. Voi vizita Mexicul si cultura azteca.
Intr-o zi ma voi plimba pe canalele Venetiei cu persoana pe care o iubesc acceptand tacut sa faca misto de mine, pentru ca-mi este teama de apa. Voi vizita Canada, asta intr-o iarna blanda.
Intr-o zi voi avea o fata pe care o va chema Ilinca si tot intr-o zi voi renunta la tot si ma voi retrage undeva intr-o casuta la marginea muntelui.

Visator, nu?

Publicitate