Despre depresie si oameni ce se ratacesc

o-depression-facebook

Una din teoriile societatii moderne, nascuta evident dintr-un egoism frumos ambalat, este ca nu trebuie sa ajuti un om care nu-ti cere ajutorul. Indiferent daca-ti este apropiat, daca inseamna ceva sufleteste pentru tine. Daca el se inchide in el, trebuie sa-i respecti dorinta si sa mergi mai departe.
Stiu ca aceasta teorie este una foarte complicata si ca are extrem de multi adepti.
Cunosc sentimentul.
Sunt momente in viata in care te pierzi. Nici nu conteaza motivul, nici nu conteaza cat de rau te ratacesti, dar ceea ce simti cu intreaga ta fiinta, cu fiecare celula vie din tine, este sa fi singur, sa fi lasat in pace de ceilalti, sa nu vorbesti cu nimeni.
Vrei sa te ascunzi dupa o masca in lumea ta, iar cei din jur sa te evite, sa te lase sa-ti traiesti durerea asa cum crezi tu de cuvinta.

Pentru cineva care nu a trecut niciodata printr-o depresie, care niciodata nu a gustat din gustul amar al unei rataciri, atunci cand pur si simplu nu-ti gasesti locul, este greu sa intelegi ce inseamna aceasta trauma. Este greu sa faci sa inteleaga un om ce a citit doar in carti sau a vazut in filme despre asa ceva, cum este sa nu reusesti sa gasesti o solutie la unele probleme complicate. Cum este sa te pierzi de ceea ce esti tu cu adevarat.
De cele mai multe ori depresia nu vine ca o raceala puternica care se manifesta la cateva ore dupa ce ai contactat-o. Aceasta ratacire vine ca o ceata in care intri si din care-ti este imposibil sa iesi oricat ai incerca.
Ideea ca tu te descurci singur este o prostie. Asa cum o prostie este sa abandonezi un om care ajunge in situatia asta.
Daca o persoana la care tineti nu va mai raspunde la mesaje, vrea sa va indeparteze desi este evident ca sufera, iar voi acceptati sa plecati, in acel moment voi il condamnati pe acel om sa rataceasca singur.

Bun, ve-ti spune, dar daca el nu mai vrea, cum poti sta cu forta?
Ramai in umbra lui. In tacere.
Ramai acolo si fara sa-l bruschezi, fa-l sa simta ca nu l-ai abandonat.
Fa-l sa simta ca in toata aceasta ceata, in spatele lui este un loc ce nu va disparea nicicand. Pe care se poate baza.
Atunci cand esti in ceata, conteaza enorm sa sti ca ai macar un punct fix.
Fii acel punct fix.
Nu este usor. Orgoliu, mandria, amintirile nu-ti dau pace.
Un om care-ti zambea, care era fericit in prezenta ta, acum tace si te respinge. Pe tine, pe toti. Este firesc sa te simti frustrat, dar aminteste-ti cata bucurie ti-a adus acel om atunci cand nu avea probleme.
Cel mai bun lucru pe care-l poti face atunci cand un om la care ti are probleme, este sa nu-l abandonezi, sa nu-l judeci sa sa ai incredere in el.
Taci, daca asta isi doreste, dar ramai acolo.
Pentru el conteaza.

Iar despre prejudecati.
Imi amintesc cum am fost privit de cei din jur cand am sugerat unor persoane foarte apropiate ca un adolescent sa mearga la un psihoterapeut pentru a invata ce inseamna echilibrul mintal.
Nu voi ridica pe un piedestal psihologii, probabil ca printre ei sunt si uscaciuni, dar continui sa cred ca un copil are nevoie in aceeasi masura de un psiholog cum are nevoie de un profesor. Evident ca am fost intampinat cu raceala.
-Fugi domnule ca nu e copilul meu nebun. Creste el.
Asta pentru ca noi continuam sa credem ca putem trece singuri peste tot. Si asta porneste din educatie, din felul in care privim momentele in care exista un dezechilibru emotional.
-Eu am intrat in ceata asta, eu ies
Din pacate multi realizeaza ca nu pot iesi singuri abia dupa ce si-au distrus intreaga viata.
Iar eu cred ca vina nu este a lor.
Vina este in totalitate a celor ce se presupune ca trebuia sa le fie aproape.
A prietenilor, a familiei, a celor care tineau la ei.
Este mai usor sa pleci, sa te retragi si nu sa stai alaturi de un om ratacit.
Este capricios, te priveste pe tine, cel care te apropii de el, ca pe un strain, prefera oamenii care nu-i pun mana pe rana.
Se ascunde in lucruri superficiale crezand ca asa va rezolva problema. Din pacate nu face altceva decat sa se adanceasca in ceata.

Stiu ca nu voi convinge pe nimeni.
Cei rataciti vor vrea in continuare sa ramana singuri, incapabili sa accepte sau sa aprecieze orice sprijin. Asa cum stiu ca societatea ii vor privi in continuare pe cei rataciti ca pe niste ciudati care trebuie lasati in lumea lor.
Din pacate asta este adevarul.

Tu ce alegi cand cineva la care ti si sti ca nu este bine te respinge?
Pleci?

27 comentarii

Din categoria Fără categorie

27 de răspunsuri la „Despre depresie si oameni ce se ratacesc

  1. Oamenii gândesc că dacă merg la psiholog au probleme psihice, ceea ce e fals. Un prieten cu care ieși la o bere într-un anumit moment poate fi psihologul perfect.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Uneori cred că nu suntem nici noi pregătiţi să descifrăm toate semnele depresiei. Şi poate traducem greşit semnalele, înţelegem că … chiar nu ne vrea acolo şi plecăm. Deşi, fiind vorba despre o persoană foarte apropiată, ar trebui să ştim că nu aşa ar proceda, nu ne-ar îndepărta în modul ăla. Nu ştiu, e complicat şi delicat. Că vezi, fără să fii în depresie, sunt momente când pur şi simplu ai nevoie de spaţiu, de tine cu tine, de timp cu tine. Dacă cineva din jur ar interpreta asta ca pe ceva nu tocmai ok în interiorul nostru şi nu ne-ar oferi spaţiul ăla, ne-ar face rău. Uf, greu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, este adevarat ca nu este simplu, dar plecand rezolvi ceva? Ramanand, gasind solutii, poate chiar tacand, macar incerci. Daca eu stiu ca potecuta are probleme si o vad schimbata, cum nu-mi dau seama ca este ceva cu ea?

      Apreciază

      • Ştiu ce zici. Dar noi acum gândim la rece. Implicat emoţional fiind, cred că trebuie să fii extrem de cerebral ca să nu te laşi pradă gândului că poate pur şi simplu are un motiv pentru care nu te vrea acolo, sau că uite fără motiv mă alungă, asta vrea, asta să aibă… exact orgoliul de care spuneai tu poate interveni.

        Apreciat de 1 persoană

      • Eu vorbesc de oameni apropiati. Daca sotul tau nu vede ca tu treci printr-un moment de ratacire, cu toata stima potecuta, dar eu nu-i gasesc o scuza. Doar egoism. Un om care ne este aproape ar cam trebui sa stie cu ce probleme ne confruntam. Dar nu e mai usor sa spunem : daca nu vrea, las-o in pace ca-si revine ea? Eu despre asta vorbesc. Cate relatii nu ajuns in punctul in care ea sufera de numai poate, iar el intreaba nepasator : ce nu-ti mai convine?

        Apreciază

      • Nu am trecut niciodată prin astfel de probleme şi nici apropiaţii mei, de aia mi-e greu să vorbesc doar din teorie.

        Apreciat de 1 persoană

      • Dar dacă, Doamne fereste ai trece ai astepta de la cei din jur sa te inteleaga asa cum ai fi. Oricum ai fi?

        Apreciază

      • Hm. Se zice ca depresia iti intuneca gandirea. Acum da, as vrea sa fiu ajutata daca as trece prin asta. Acum mi se pare logic. Dar poate atunci as refuza categoric.

        Apreciat de 1 persoană

      • Evident ca ai refuza. Negarea si respingerea este una din caracteristicile depresei, dar sotul tau, oamenii care tin la tine, ar trebuii sa te inteleaga si sa ramana. Nu sa-ti invadeze spatiul, nu sa devina cicalitori, poate doar sa taca, dar sa te faca sa intelegi ca sunt acolo, ca nu au plecat.

        Apreciază

      • Ai dreptate. Ar trebui.
        Sper totusi sa nu fie nevoie.

        Apreciat de 1 persoană

  3. ane

    Oamenii cu astfel afecțiuni psihice sunt greu de inteles, ei nu-si asuma boala. Nici nu vor sa auda de pastile, doctor . Reactia lor este una violenta si poate duce chiar la crima, daca nu sunt tratati. Urasc persoanele care vor sa le ajute. In final se duc in haie de forta,sunt tratati, cu greu accepta pastilele din orgoliu, cunosc persoane inteligente. Bolile psihice apar pe fond de stres, deceptii. E foarte greu sa convietuiesti cu ele,riscant.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Articolul acesta a fost precum un plasture smuls cu brutalitate de pe o rană veche.
    Provocarea adevărată este de a intra în ceață alături de cel aflat la nevoie și să mergi prin ea cu gândul la furtuna care va limpezi totul.
    Foarte bine scris, felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Ane are dreptate, in privinta bolilor psihice mai grave, este greu sa convingi persoana sa primeasca ajutor. Dar nici atunci imposibil nu e, daca familia se implica, se poate oferi ajutor, chiar si obligat-fortat. Depresia, spun din experienta mea necalificata cu oamenii, nu este ceva atat de grav incat persoana sa nu isi doreasca ajutor. Adica, probabil ca nu iti dai seama la inceput cand cazi in depresie, cel mai probabil datorita starilor tale incerci sa ii gonesti pe ceilalti din jurul tau, dar in acelas timp cred totusi ca o persoana depresiva are toate facultatile mentale sa inteleaga ca unele lucruri pe care le face/ gandeste nu sunt tocmai starea ei naturala de a fi si, cu toate ca un episod depresiv scade si vointa de a reactiona la mediu, astfel de oameni isi doresc ajutor. E greu sa il primeasca (poate in afara de cel de la specialisti) pentru ca populatia noastra nu este in general educata psihologic corespunzator. De acord, ar trebui ca psihologii sa fie la fel de importanti in dezvoltarea unui copil ca profesorii, de fapt, cum ar fi ca in loc de unele ore de dirigentie in scoli -in care stai degeaba- sa se faca terapie de grup? Acest lucru cred ca ar ajuta si colectivul, si ar atrage atentia si copiilor asupra faptului ca exista cineva in scoala care ii poate ajuta cu probleme de natura emotionala. Psihologi in scoli au fost mereu cat am fost eu in scoala/liceu, dar cel mai adesea sunt ignorati de copii.
    Importanta psihologiei in societate cred ca ar putea fi perceputa cu educatia psihologica, nu poti sa ceri unor adulti sa recunoasca simptomele unor caderi psihice, la ei sau la copii, daca in loc sa fi fost incurajati prin sistem inspre asta, de fapt siatemul le-a alimentat prejudecate impotriva psihologiei („trebuie sa fii nebun de-a binelea sa te duci la psiholog” zic multi).

    Apreciat de 1 persoană

  6. Pe mine nu e nevoie sa ma convingi de adevarul spuselor tale. Ai dreptate. Doar ca depresia e o boala parsiva, care ii lasa omului senzatia ca el nu are nevoie de ajutor de la nimeni, pentru simplul motiv ca …nu are nimic. si coboara tot mai adanc in zona aceea unde oricat incerci nu poti sa ajungi la el. Si aici intervine renuntarea. Ce e mai trist, e ca de obicei oamenii pe care incerci sa ii ajuti sunt de obicei persoane dragi tie. Care, desi nu recunosc, au nevoie de tine, dar continua sa nu recunoasca asta. E un adevara cerc vicios. Si aici ar trebui sa intervina psihologul. Cred ca cea mai frecventa greseala e sa ii spui unui depresiv ca trebuie sa lupte singur cu boala. Pentru ca atunci se va simti si mai singur, si mai neinteles. Dar e atat de mult de discutat. Important e ca ai dreptate si, ca sa raspund la intrebarea ta din final, nu, nu plec, oricat de greu imi este. Sunt acolo, langa acea persoana, ca picatura chinezeasca, convinsa ca in cele din urma voi fisura cara[acea aceea in care s-a invelit.
    Seara frumoasa, Conty!

    Apreciat de 1 persoană

  7. arinuckptl

    Am trecut pe acolo. Am stiut ca am o problema, si ca izolarea insasi e gresita. Si am avut harul de a avea om intelept alaturi, uneori tacut. Dar categoric perseverent. Si m-a ajutat ancora aceea. La care m-am intors si ma intorc mereu. Pierd zilnic cate ceva, mai marunt, mai putin marunt… si nu ma refer in primul rand la cele materiale. Gandul pierderii acestui om, inexorabila de altfel, ma copleseste pana la sufocare uneori. Anxietatea anticipatorie a pierderii… invat sa ma bucur de fiecare zi si de fiecare om la rand. Azi. Iar cand ma acopera ceata amenintatoare a depresiei, ma opresc. Si invat, cu rabdare, sa astept sa treaca. Si ma bucur, chiar in sânul tristeţii, ca am om scump alaturi.
    Desi sunt medic, si cunosc o sumedenie de teorii despre depresie, am gustat-o, depresia mea, si iti dau dreptate. Nimic nu e mai de pret decat prezenta sensibila de om scump si intelegator. Frumoasa postare. Multumesc.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s