Despre depresie si oameni ce se ratacesc

Una din teoriile societatii moderne, nascuta evident dintr-un egoism frumos ambalat, este ca nu trebuie sa ajuti un om care nu-ti cere ajutorul. Indiferent daca-ti este apropiat, daca inseamna ceva sufleteste pentru tine. Daca el se inchide in el, trebuie sa-i respecti dorinta si sa mergi mai departe.
Stiu ca aceasta teorie este una foarte complicata si ca are extrem de multi adepti.
Cunosc sentimentul.
Sunt momente in viata in care te pierzi. Nici nu conteaza motivul, nici nu conteaza cat de rau te ratacesti, dar ceea ce simti cu intreaga ta fiinta, cu fiecare celula vie din tine, este sa fi singur, sa fi lasat in pace de ceilalti, sa nu vorbesti cu nimeni.
Vrei sa te ascunzi dupa o masca in lumea ta, iar cei din jur sa te evite, sa te lase sa-ti traiesti durerea asa cum crezi tu de cuvinta.

Pentru cineva care nu a trecut niciodata printr-o depresie, care niciodata nu a gustat din gustul amar al unei rataciri, atunci cand pur si simplu nu-ti gasesti locul, este greu sa intelegi ce inseamna aceasta trauma. Este greu sa faci sa inteleaga un om ce a citit doar in carti sau a vazut in filme despre asa ceva, cum este sa nu reusesti sa gasesti o solutie la unele probleme complicate. Cum este sa te pierzi de ceea ce esti tu cu adevarat.
De cele mai multe ori depresia nu vine ca o raceala puternica care se manifesta la cateva ore dupa ce ai contactat-o. Aceasta ratacire vine ca o ceata in care intri si din care-ti este imposibil sa iesi oricat ai incerca.
Ideea ca tu te descurci singur este o prostie. Asa cum o prostie este sa abandonezi un om care ajunge in situatia asta.
Daca o persoana la care tineti nu va mai raspunde la mesaje, vrea sa va indeparteze desi este evident ca sufera, iar voi acceptati sa plecati, in acel moment voi il condamnati pe acel om sa rataceasca singur.

Bun, ve-ti spune, dar daca el nu mai vrea, cum poti sta cu forta?
Ramai in umbra lui. In tacere.
Ramai acolo si fara sa-l bruschezi, fa-l sa simta ca nu l-ai abandonat.
Fa-l sa simta ca in toata aceasta ceata, in spatele lui este un loc ce nu va disparea nicicand. Pe care se poate baza.
Atunci cand esti in ceata, conteaza enorm sa sti ca ai macar un punct fix.
Fii acel punct fix.
Nu este usor. Orgoliu, mandria, amintirile nu-ti dau pace.
Un om care-ti zambea, care era fericit in prezenta ta, acum tace si te respinge. Pe tine, pe toti. Este firesc sa te simti frustrat, dar aminteste-ti cata bucurie ti-a adus acel om atunci cand nu avea probleme.
Cel mai bun lucru pe care-l poti face atunci cand un om la care ti are probleme, este sa nu-l abandonezi, sa nu-l judeci sa sa ai incredere in el.
Taci, daca asta isi doreste, dar ramai acolo.
Pentru el conteaza.

Iar despre prejudecati.
Imi amintesc cum am fost privit de cei din jur cand am sugerat unor persoane foarte apropiate ca un adolescent sa mearga la un psihoterapeut pentru a invata ce inseamna echilibrul mintal.
Nu voi ridica pe un piedestal psihologii, probabil ca printre ei sunt si uscaciuni, dar continui sa cred ca un copil are nevoie in aceeasi masura de un psiholog cum are nevoie de un profesor. Evident ca am fost intampinat cu raceala.
-Fugi domnule ca nu e copilul meu nebun. Creste el.
Asta pentru ca noi continuam sa credem ca putem trece singuri peste tot. Si asta porneste din educatie, din felul in care privim momentele in care exista un dezechilibru emotional.
-Eu am intrat in ceata asta, eu ies
Din pacate multi realizeaza ca nu pot iesi singuri abia dupa ce si-au distrus intreaga viata.
Iar eu cred ca vina nu este a lor.
Vina este in totalitate a celor ce se presupune ca trebuia sa le fie aproape.
A prietenilor, a familiei, a celor care tineau la ei.
Este mai usor sa pleci, sa te retragi si nu sa stai alaturi de un om ratacit.
Este capricios, te priveste pe tine, cel care te apropii de el, ca pe un strain, prefera oamenii care nu-i pun mana pe rana.
Se ascunde in lucruri superficiale crezand ca asa va rezolva problema. Din pacate nu face altceva decat sa se adanceasca in ceata.

Stiu ca nu voi convinge pe nimeni.
Cei rataciti vor vrea in continuare sa ramana singuri, incapabili sa accepte sau sa aprecieze orice sprijin. Asa cum stiu ca societatea ii vor privi in continuare pe cei rataciti ca pe niste ciudati care trebuie lasati in lumea lor.
Din pacate asta este adevarul.

Tu ce alegi cand cineva la care ti si sti ca nu este bine te respinge?
Pleci?