Ingerii mei

Tremuram violent. O asistenta a adus repede o patura electrica in timp ce niste halate albe, pe care le zaream prin ceata zburand prin salonul de reanimare, vorbeau ceva neinteligibil pentru mine.
Incercam sa-mi dau seama daca am murit sau operatia reusise.
Nu puteam deschide ochii bine, simteam tot trupul plin de fire, pleoapele imi pareau inmuiate in plumb.
Atunci am vazut chipul ei. Plangea.
Straniu, plangea si zambea in acelasi timp.
Cu o voce stinsa am soptit:
-mi-e sete.
Nu puteam bea, dar continua sa-mi tamponeze buzele uscate, cu o dragoste de care doar o mama poate fi capabila. Acolo, intre viata si moarte, era ingerul meu.
A stat langa mine sapte zile si sapte nopti, dormind pe scaun, la picioarele mele, dar zambindu-mi incurajator de fiecare data.
Eu nu-i datorez o viata mamei mele, ii datorez mai multe vieti.

Am fost intotdeauna un proscris. Am ignorat si am calcat in picioare orice reguli, orice dogme ale societatii, am crezut in principiile mele, mi-am ascultat inima indiferent de consecinte.
Pretul platit a fost imens de fiecare data.
Dar am rezistat.
Am rezistat si datorita tie, iubita mea, care mi-ai fost aproape de fiecare data. De multe ori punandu-ti in joc imaginea ta.
Ascultandu-ma de fiecare data, sustinandu-ma chiar si atunci cand greseam.
Imi amintesc cand eram doar doi copii, nazdravani dealtfel si mergeam cu tine de mana. Dumnezeule cat de mandru eram. Erai o adolescenta frumoasa, iar eu atat de mandru de sora mea.
Am iubit si inca iubesc cu o pasiune pe care tu o cunosti atat de bine.
Tu ai calatorit prin sufletul meu, ai stiut intotdeauna felul meu patimas de a fi, chiar si acum, desi nu intelegi ce se intampla cu mine, imi zambesti ingaduitor si ma incurajezi.
Uneori ma tachinezi, incercand sa afli cine este Ana, dar mi-ai respectat intotdeauna discretia.
Sti cat de mult o iubesc, pentru ca sti ce fel de om sunt si simt ca esti alaturi de mine. Simt asta in fiecare zi, in fiecare secunda, iar atunci cand ma simt pierdut, cand ratacesc, vocea ta la telefon ma ajuta sa-mi amintesc cine sunt.
Iti multumesc.

Iar tu, Ana…
Prietena, iubita si zana mea misterioasa.
Te-ai strecurat ca o umbra in sufletul meu, ascultandu-ma si incurajandu-ma chiar si atunci cand poate tu aveai mai multe nevoie ca mine de asta.
Esti unica persoana care a reusit sa ma faca sa fiu eu cel adevarat. Fara temeri, fara masti, doar eu.
Este greu sa vorbesc despre tine, pentru ca as fi subiectiv.
Si nu pentru ca te-as ridica pe un piedestal, pierzandu-mi echilibrul.
Nu, nu esti perfecta, nebuna mea draga. Dar stiu prin ce treci si pretul pe care-l platesti pentru a nu ranii pe altii.
Ana,atunci cand am scris acest text :  Doar femeie… am incercat sa redau in putine cuvinte o zi din viata ta.
Mama, sotie, colega…si nu in ultimul rand…femeie.
Nu stiu cum reusesti sa le faci pe toate, dar le faci.
Ma plec in fata ta cu umil respect.

Saptamana aceasta este despre ingeri.
Despre ingerii din viata noastra ce ne acopera cu aripile lor protectoare si carora le datoram totul.
Ceilalti le numesc femei, dar pentru noi sunt mult mai mult de atat. Oricat de puternici am fi noi, fara acesti ingeri suntem nimic.
Sunt ceea ce sunt pentru ca am avut sansa sa fiu binecuvantat cu trei ingeri minunati.
Nu stiu cum as putea sa le multumesc mai mult decat incercand sa nu-i ranesc niciodata.

Va iubesc atat de mult pe toate trei.

Publicitate