Miros de primavara, de cafea si iubire
Cafenea
Imi placea sa colind pe stradutele intortochiate din acest cartier vechi al orasului.
Soarele imi mangaia umerii si o briza superba de primvara imi rascolea plamanii.
Pomii infloriti proaspat, casele prafuite de timp, dar foarte ingrijite, totul conturau un tablou mirific, o imagine desprinsa parca dintr-o carte veche din anii copilariei mele.
Privind-o din departare, casa spre care paseam grabit, iesea in evidenta prin peretii plini de flori colorate, o arhitectura apartinand altor vremuri, cu geamuri inca din lemn si sticla, o cladire ce parea desprinsa dintr-un basm.
Doi tineri, ce pareau extrem de indragostiti, isi atingeau usor mainile intr-un ritual seducator si romantic, privindu-se in ochi in timp ce-si sorbeau linistiti cafeaua.
Era o masuta mai retrasa, undeva intr-un colt al micii terase, inconjurati de tufele de trandafiri albastrii pe care Ana se straduise atat de mult sa-i ingrijeasca, transformand acel colt, intr-unul cu totul si cu totul…
Vezi articolul original 737 de cuvinte mai mult
Ratacit printre litere 
hmm, oare anul trecut nu te citeam? De ceee?
Foarte mult mi-a plăcut! Da, potrivită pentru o primă zi de primăvară, aia astronomică, şi aia a mea. Cea mai a mea zi dintre toate 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană