Primavara

Ii simteam trupul tremurand cum se lipeste infrigurat de mine. Parul ei roscat, dezordonat, imi mangaia obrajii, in timp ce rasuflarea sacadata imi gadila urechile.
Era atat de placuta apropierea.
Umbrele noastre dansau undeva departe de noi.
Am simtit parfumul buzelor ei, momentul in care se lipsesc de ale mele, apoi cum capul ei coboara usor pe pieptul meu :
– Baby, imi este asa de somn.
Era ceva in privirea ei calda, in vocea de copil pierdut, o scanteie ce putea arde intreg universul.
Puteam jura ca miroase a iasomie atat de placut era mirosul pielii ei.  O priveam indragostit, in timp ce respiratia ei devenea ritmica, semn ca a adormit

Stiam ca a avut o zi grea. Eram convins ca incapatanata asa cum o stiu, nu a renuntat pana nu a epuizat si ultimele rezerve de energie pe care le avea.
Ochii ei superbi erau strabatuti de mici firicele rosii, semn ca efortul  a fost consistent.
O suvita rebela ii mangaia fruntea.
M-am jucat putin cu ea, apoi am sarut-o usor pe pleoape sedus de frumusetea ochilor.
Chiar si inchisi, ochii lui Ana erau ireali de frumosi.
Undeva in intuneric puteam vedea pe geam dansul fulgilor de nea.
Era probabil ultimul dans al acestei ierni.
Pentru noi, pentru Ana, era timpul primaverii.
Cat si-a dorit aceasta primavara.
Azi este doar o seara banala de Martie.
Noapte buna, om frumos.