Intins pe spate, priveam fascinat ploaia de de stele din fata mea. Aveam nopti in care imbatat de frumusetea cerului ma pierdeam ore in sir in vise cu ochii deschisi. Adoram sa evadez calatorind in infinitul acela intunecat.
De undeva de afara se auzea atat de placut fosnetul copacilor.
In noptile de vara, atunci cand cerul era senin, renuntam la geam, iar senzatia devenea coplesitoare.
Linistea zgomotoasa a naturii, intunericul luminat al stelelor, mirosul acela inconfundabil de prospetime, de viata, toate reuseau sa ne transforme noptile intr-un moment de magie.
Ii simteam respiratia sacadata, parul rebel ce-mi mangaia obrazul si mi-am intors privirea spre ea. Pictat de lumina lunii, chipul ei avea o aula mistica. Fiecare milimetru din pielea ei creola era mangaiat de stralucirea stelelor, transformandu-o parca, intr-o fiinta nepamanteana,
Am atins-o usor, plimbandu-mi degetele peste doua fire de par ce ii desenau tandru pleoapele.
Era atat de frumoasa.
Somnul linistit, zambetul de pe chipul ei, un suras ce venea parca din alta lume, toate erau o parte din viata mea la care am visat intotdeauna.
Ana a ales sa construim dormitorul la etaj si tot ea a hotarat arhitectura casei astfel incat ferestrele sa fie parte din acoperis. Totul in jurul nostru era construit de noi.
Evident ajutati de o echipa de muncitori, dar Ana a pierdut jumatate de an, aproape 20 de ore pe zi, transformand acest loc in…acasa.
Pana si patul in care ne rasfatam era construit si asamblat de noi. Ne-am dorit mult ca sentimentul de acasa sa insemne lucruri in care noi am pus suflet si nu lucruri cumparate.
Locul acesta era mai mult decat bucati de scandura si metal.
Era o parte din noi.
Imbratisat de stele, imbratisat de ea, calator prin visele mele nebune, simteam ca fericirea nu vine din lucruri, din efemerul succes, fericirea inseamna sa fi acolo unde-ti doresti, alaturi de omul pe care ti-l doresti.
Din sentimentul ca totul in jurul tau este al tau cu adevarat si nu este nimic fals.
Sunt lucruri ce par desprinse din speech-uri motivationale, dar este adevarul pur. Fericirea vine din simplitate.
Dintr-un cer plin cu stele, o fereastra deschisa si o persoana care sa doarma atat de fericita pe umarul tau.
Foto: (din pacate) – internet
Dar câtă muncă este până a avea avea simplitate! „Foto: (din pacate) – internet” e super faina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
stiu…ca e super faina.
intr-o zi o voi avea :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fericirea mea ești tu. Nu tu, personal. :))))) Este titlul unei cărți și exprimă în patru cuvinte tot ce ai detaliat tu mai sus. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fericirea este atunci cand esti acolo unde-ti doresti sa fi, alaturi de omul pe care ti-l doresti sa il ai alaturi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fericirea este o bucata de nefericire, slefuita, sarutata si facuta sa straluceasca :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sugestie: „candelabrul” e cam amenințător! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma gandesc ca stie Ana de ce l-a pus acolo :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multumesc
ApreciazăApreciază
Ce frumos viseaza unii ! Superb vis ! Îti doresc sincer materializarea si realizarea tuturor viselor frumoase !
O saptamâna binecuvântata, Suflet îndragostit !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multumesc, aceleasi ganduri bune pentru toata lumea.
ApreciazăApreciază
Are gusturi fine Ana. Tare mi-aş dori şi eu o aşa cameră.
Şi ţie îţi doresc să o ai aşa, să nu mai fie nevoie de acel „din păcate”. În rest, ce simplu şi frumos e momentul ăla de fericire…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Viata este prea scurta pentru a trai doar in realitate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană