Smerenie

 

motto:
„Scopul nostru principal în viaţa aceasta este acela de a-i ajuta pe alţii. Şi, dacă nu-i putem ajuta, măcar să nu-i rănim.”
Dalai Lama”

Uneori imi place sa ma pierd in cuvinte ca intr-un camp plini de flori, sa inot in zeci de intelesuri, sa framant literele incercand sa le dau o forma pe care de multe ori doar eu o inteleg.
Am ales sa pictez emotii, cautand o alta latura a realitatii, una in care ceea ce ne defineste este in interiorul nostru si nu reflexia superficiala a imaginii pe care o proiectam in societate.
Azi intram in saptamana patimilor.

Sunt departe de a fi un om pios.
Desi privesc spre divinitate ca spre cel mai important lucru din viata mea, prin tot ceea ce fac sunt departe de tot ceea ce inseamna un crestin adevarat.
Dar cred in smerenie. Am nevoie de asta ca de oxigenul pe care-l respir.

Pastele, ca sarbatoare crestina, este un simbol al renasterii.
Al reinvierii.
Dar pentru a renaste trebuie sa intelegem ca suntem doar oameni. Avem nevoie sa intelegem ca saptamana aceasta trebuie sa gasim iertarea celorlalti, inainte de a ierta noi pe cineva.
Am fost intrebat de multe ori care este scopul meu in viata. Uneori ma pierd in cuvinte vorbind despre asta.
Ca orice om, am sperante, vise, nazuinte. Ca orice om ambitios imi doresc sa ating universul.
Dar, scopul meu?
Scopul meu in viata este ca imaginandu-mi o balanta, talerul in care se randuiesc faptele bune, altruismul si empatia sa atarne macar un milimetru mai mult decat cel in care am facut rau altora.
Cred ca este unicul scop rezonabil pe care ar trebuii sa-l aiva un crestin adevarat.

Am avut o sansa incredibila oferita de Dumnezeu, de a avea langa mine o minune de fata, un suflet ce mi-a adus echilibrul. Sa am parte de o familie asa cum poate nu merit si nu de putine ori i-am suparat pe toti.
Nu cred ca-mi vor ajunge vreodata cuvintele pentru a-mi cere iertare, dar continui sa le-o cer, asa in felul meu.
Am nevoie de iertarea lor pentru a ma impaca cu mine insami si a-mi demonstra ca nu sunt cu nimic mai bun decat ultimul om de pe lumea asta.
Am nevoie de iertarea lor mai mult decat de ai ierta eu pe ei pentru orice lucru care l-au gresit fata de mine.
Pentru ca vreau sa pornesc de la ideea ca eu am gresit fata de ei infinit mai mult decat au gresit ei fata de mine.

Viata mea, probabil ca a celor mai multi dintre oameni, a fost un nebun carusel ce m-a purtat in diferite situatii. Am fost ranit de multe ori, dar cel mai tare m-a durut atunci cand am stiut ca cineva este suparat pe mine pentru ca eu am fost nedrept cu el.
Si din pacate am facut-o de multe ori.
Chiar si de curand.
Si-mi era atat de greu sa stiu ca oameni dragi sunt suparati pe mine.
Gresind, cu sau fara intentie, am lasat sa curga rana din niste rani pe care vanitatea si egoismul meu le-a provocat.
Saptamana aceasta este despre smerenie.
Despre iertare.
Imi cer iertare tuturor celor care le-am gresit.

Publicitate