TU…

Ratacit, pasind agale spre nicaieri, te-am intalnit pe tine.
O iubire veche, poate prea veche, rascolind in mine emotii ce le credeam ingropate prea adanc pentru a renaste.
Intotdeauna am adorat simplitatea la o femeie.
Intr-o lume in care setea de epatare, de a iesi in evidenta, este un etalon pentru succes, TU m-ai sedus prin lucruri simple.
Bordura aceea prafuita si covrigul cald au fost poarta catre o lume unde am descoperit un om colorat, tacanit, dar minunat prin felul lui echilibrat de a privi viata.

TU esti cea mai frumoasa femeie din lume.
Pentru ca cea mai frumoasa femeie din lume este acea femeie care reuseste sa se faca iubita fara sa-si propuna asta, seducandu-te prin ceea ce este ea cu adevarat si nu prin aceesorii si trucuri.
TU esti cine esti, prin ceea ce esti, iar increderea in tine nu vine din dragostea mea sau a altcuiva, in tine exista un om frumos, altruist, un suflet pe care putini il pot deslusi la prima vedere.
Iubesc puterea ce vine din el.

Imi amintesc cand mi-ai trimis primul desen. Cand am descoperit acea scanteie in tine. M-a surprins. Deja erau mult prea multe lucruri ce ma faceau sa te ridic pe un piedestal. Uram sa fac asta, dar niciodata nu regasisem la o femeie atat de multe lucruri comune.
Iubeai lectura, citeai mult, iti placea arta, teatrul, pana si in muzica aveam aceleasi gusturi. Iubeam sa calatorim, sa radem, amandoi iubeam ironia si sarcasmul.
Cumva, parea ca eram creati din aceeasi bucata de lut, iar felul in care ne completam in cuvinte atunci cand vorbeam despre ceva era o confirmare ca erai mai mult decat o simpla iubire.
TU…

Au trecut zile, luni, apoi ani dar nu am reusit sa ma hotarasc ce iubesc mai mult la tine. Ador vocea ta, este atat de imatura, de copilaroasa. Sunt topit dupa pielea ta creola, vesnic bronzata. Ma pierd in zambetul tau, cred ca ai cea mai frumoasa dantura pe care am vazut-o vreodata, dar cu adevarat slabiciunea mea au fost ochii.
Ochii aceia imperfecti de perfecti, privirea aceea prabusita dintr-o alta lume, cearcanii taiosi atunci cand esti obosita.
Esti o femeie ce naste pasiune, dorinte, fantasme iar tu esti a naibi de constienta de asta.

Azi este un alt 20.
Altfel decat cele obisnuite.
Dar nu si in sufletul meu. Pentru ca TU esti inca Maitreyi, omuletul tuciuriu, capricios,capos, alaturi de care visam sa ma plimb printre ciresii infloriti in Japomia.
Eu nu stiu sa renunt si nu voi renunta niciodata la visele mele.
Intr-o zi ma voi plimba cu tine de mana prin desertul Egiptului si vom intalni beduini. Asa cum stiu cu siguranta ca vom calatori impreuna pe platourile Tibetului.
Vei avea cafeneaua ta, cu multe flori si vei avea pe pereti tablouri pictate de tine.
Pot pierde tot, dar nu si visele.

La multi ani, micuta ma Maitreyi!

Publicitate