O intersectie din Bucuresti. Primele ore ale diminetii, deja blocata, desi semafoarele functioneaza. Dar cine mai sta sa le respecte. Pe unul din sensuri nu se mai poate inainta nici macar 10 cm. Dar cei din acel sens continua sa intre in intersectie, constienti ca o vor bloca si mai tare pentru ca nu au cum sa avanseze.
In acea fundatura mizera, cu nervi si fiare amestecate ca intr-un malaxor, se aude un urlet dintr-o masina turata la maxim:
Baga-te, ma !
Cred ca acel urlet, aceasta expresie, portretizeaza cel mai bine societatea in care traim.
Acest, “baga-te, ma!”, este mai mult decat un strigat de lupta, este un mod de viata.
Am demolat ierarhiile, am aruncat pe tomberon bunul simt, pana si minima ratiune care-ti spunea ca nu ai unde sa mergi mai departe, am transformat-o intr-un tupeu mizer in care tot timpul incercam sa ajungem “in fata”.
Privesc in jurul meu.
Colegi, prieteni rude. Cu rare exceptii, toti incearca “sa se bage”, sa se strecoare printre ceilalti, la mica ciupeala, sa treaca peste cadavre daca este nevoie, pentru a fi ei cu 10 cm mai in mijlocul intersectiei.
Cautam disperati, succesul.
Dar uitam ca succesul nu consta in ceea ce faci ci in ceea ce esti.
A reusi nu inseamna intotdeauna a fi in fata, a reusi inseamna sa fi impacat cu tine insuti oriunde te-ai afla. Un om frumos este acel om care intelege ca daca va inainta 10 cm va bloca pe altcineva si nu doar ca va face rau acelui om, dar pe termen lung isi va face si lui insusi.
Tupeul nu inseamna curaj. Nu inseamna nici macar ambitie. Tupeul este doar un mod pervers si vulgar de a iesi in evidenta.
Un om constient de valoarea lui nu va avea niciodata nevoie de tupeu pentru a reusi.
O intersectie in Bucuresti. Un mod de viata. Unul bazat pe tupeu, nesimtire si grobianism. Un egoism in forma lui primara. Daca eu nu pot, nici pe tine nu te las sa mergi mai departe.
Acea intersesctie este o macheta a societatii in care traim.
Cu oameni grabiti spre nicaieri, cu acel indemn narcisist pe care-l aud zi de zi : “gandeste-te la tine in primul rand, tu esti buricul universului, doar tu contezi.
Da-i in pisici pe ceilalti, baga-te, forteaza ordinea lucrurilor, iesi in fata cu orice pret”
Uneori privesc in jurul meu si cumva resemnat ma gandesc ca eu sunt cel defect. Poate ca sunt doar un neadaptat social care este incapabil sa inteleaga societatea contemporana. Ieri citeam un text al unui blogger, destul de urmarit, care sustinea ca un barbat adevarat nu saruta niciodata mana unei doamne si doar pampalaii o fac. Poate ca sunt un pampalau.
Poate ca imi lipseste: Baga-te, ma!
Am pierdut o persoana la care tineam enorm, tocmai pentru ca am refuzat sa ma bag.
Iar ea m-a invinovatit pentru asta.
Dar imi este greu sa intru in aceasta coloana nesfarsita care si-a pierdut reperele, viziunea si care urmareste doar sa se strecoare, sa se bage, sa ajunga cat mai in fata, cu orice pret.
Daca asta inseamna succesul, prefer sa ma zbat in mediocritate.
Nu vreau sa invat…sa ma bag.
Ratacit printre litere 
M-ai uns pe suflet! Stai liniștit, mai există neadaptați ca tine ( Slavă Domnului), care îmi fac viața respirabilă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La cum arata intersectiile si traficul din Bucuresti, am mari indoieli :)))))))))))))))))
Jur ca nu am inteles un lucru. Daca intersectia este blocata, care este ideea de intri in ea, oricum nu vei trece pana nu se elibereaza….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subtilități de logică.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O zi buna, Conty, așa ca intre cei care prefera sa se zbata in mediocritate😊
Acum pe bune, n-am înțeles niciodată cum un claxon apăsat la maxim, câteva vorbe „de bine” rostite cu un ton ce depășește cu mult limita acceptabila de decibeli sau alte asemenea drăgălășenii, te ajuta cu ceva in aglomerarea asta de masini. Sau cum pot ele sa îl facă pe un așa zis as al volanului(sau poate chiar e, cu bunul simt are o problema), sa priceapă ca o depășire imprudenta sau forțarea unei intersecții, nu doar ca nu-l poate duce mai departe decât cu cel mult lungimea unei mașini, dar îl și transforma intr-un pericol public pentru un trafic și așa infernal la multe ore ale zilei plus multe, chiar foarte multe, minute pierdute inutil. Dar…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai, nici eu nu am inteles de unde atata comoditate uneori. Uite, hai sa-ti dau un exemplu. eu plec din Pipera pe la 15-16. Cu metroul ajung acasa in 15 minute. Colegii mei prefera masina. Stau cate 2-3 ore in trafic. Care-i faza, ca nu inteleg ?
ApreciazăApreciază
Nici eu nu înțeleg. Când vin în București, (de obicei fără masina, ca numai gândul la traficul din capitala îmi dă dureri de cap 😁 ), mă duc în Berceni cu metroul. Fac jumătate din timpul pe care l-as face la ora la care ajung dacă as lua taxiul. Iar acasă, când trebuie sa merg la resedinta de judet cu diverse hartii, prefer sa las mașina intr-o parcare la primul obiectiv unde am treaba și sa fac nitica miscare. Colegii mei se invart cu mașina intre o instituție și alta, căutând cu disperare un loc de parcare sau încercând sa scape din câte un blocaj si ajung mult in urma mea. Diferența între mine și ei e ca eu vin de la aproape 40 km, așa ca nu am încotro și trebuie sa vin cu mașina, ei locuiesc în oraș, unii la doar 5 minute de mers pe jos de Casa de asigurari unde au de dus trei hartii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gură de aer proaspăt! Ce bine că mai există oameni care da, sunt consideraţi „inadaptaţi”! Ce bine!
Nu ştiu cine-i gentelmanul ăla cu sătutatul de mâini, dar am impresia că numai gura-i de el. Ceva-mi spune că are o traumă din şcoală de care nu scapă şi epatează prin grosolănii din astea pe bloguri. Jur că nu ştiu cine-i deci părerea nu e influenţată de nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta, hai sa stam stramb si sa judecam drept. Marlania si grobianismul sunt parti esentiale ale socieatii noastre.
si tu sti ca este asa.
Un blog ca al tau, care pur si simplu te racoreste pe suflet, nu va atinge niciodata audienta unui blog plin de misoginism (feminism), vulgaritate si alte lucruri care fac deliciul celor mai multi.
Asta este realitatea.
Trebuie sa acceptam ca noi suntem cei ciudati iar ei…cei normali.
Cel putin in lumea asta.
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos, Albert!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum când prostia e ridicată la rang de inteligenţă, se găsesc greu oameni, cu adevarat oameni. Şi dacă se găsesc totusi sunt consideraţi neadaptaţi. Uite, eu pe neadaptaţii ăstia i-as clona pentru a face o lume mai bună. În naşteri naturale, nu mai sper.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crinuta, eu cred in oameni. Chiar cred. Este suficenta o singura femeie si un singur barbat ca intreaga lume sa renasca. Ne-am prabusit, ca specie, pentru ca un barbat si o femeie au trecut pe planul doi educatia propriului copil. Ne-am prabusit cand cand am uitat cat de efemeri suntem si am inceput sa ne credem buricul universului. Lacomi si egoisti. Dar asta se poate schimba. Poate nu acum, poate nu peste 5 generatii, dar intr-o zi… Oamenii vor crede din nou in oameni. Intr-o zi oameni nu vor mai privi daca pantofii sunt asortati cu camasa, ci daca sufletul tau este asortat cu primavara. Intr-o zi vom invata ca noi, copacii, apa si briza marii suntem egali si la fel de importanti. Intr-o zi….
ApreciazăApreciat de 1 persoană