Despre dragoste

12852593-md

Cineva mi-a spus la un moment dat ca dragostea mea pentru ea nu poate tine loc de realitate. Ca visele si romantismul meu nu pot tine loc atingerilor reale. Atunci m-a durut, pentru ca eu cred ca mangaierea unui suflet este mult mai tandra si calda decat mangaierea unui obraz, dar iubesc prea mult acea persoana pentru a ma supara pe ea. Astazi am gasit o pilda care mi-a amintit intr-un mod miraculos de acea poveste. De ceea ce inseamna sa fi alaturi de cineva dincolo de puterea lui de intelegere. De faptul ca uneori imaginatia si dragostea pot fi mai vindecatoare decat realitatea palpabila.
Stiu, este o pilda veche, multi ati citit-o, dar cred ca este un mod placut de a ne reaminti ce inseamna puterea magica a unui suflet bun :

„Doi bărbaţi bolnavi, imobilizaţi la pat, împărţeau aceeaşi cameră de spital. Unuia dintre ei i se permitea să stea zilnic rezemat pe o pernă, câte o oră, pentru a ajuta drenarea fluidului din plămâni. Patul său era poziţionat în dreptul singurei ferestre din cameră. Celălalt bărbat era imobilizat în poziţie culcată şi îi era inaccesibilă priveliştea pe care o putea oferi unica fereastră.
Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Şi vorbeau toată ziua: despre credinţă, despre soţiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar şi despre locurile în care îşi petreceau vacanţa. În fiecare dupăamiază, cel căruia i se permitea să stea rezemat, îi descria celuilalt ce vede afară.Omul ce nu putea privi pe fereastră era tare fericit pentru ora aceea din zi când i se descria, de către colegul său, amănunţit, ce se întâmplă în afara spitalului. Nădejdea sa de însănătoşire creştea şi căpăta speranţă datorită acestei descrieri. Fereastra pare-se că dădea spre un parc cu un lac minunat.
O mulţime de raţe sălbatice şi lebede îşi găsiseră cămin în acel lac iar copiii se jucau lansând pe apă bărcuţe în miniatură. Tineri şi bătrâni se plimbau voioşi, admirând florile în toate culorile curcubeului ce creşteau din belşug în parc.
Copacii seculari mărgineau aleile iar pe cer se vedeau păsări în feeria zborului.
Omul de la fereastră povestea cu voce domoală şi cu detalii minuţioase tot ce vedea. Celălalt se lăsa purtat de povestire, închizând ochii şi imaginându-şi toate scenele. Într-o după-amiază călduţă, omul de la fereastră povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Deşi vecinul de cameră nu
putea auzi muzica, reuşea să-şi imagineze costumele, carele alegorice şi caii împodobiţi. Altădată povesti de o procesiune religioasă ce o vedea pornind de la biserica din apropiere.
Zilele treceau, iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu să fie invidios pe şansa celuilalt de a se bucura de priveliştea de afară. Aprecia efortul celui de la fereastră de a-i descrie în detaliu ce se întâmpla afară, dar şi-ar fi dorit să fie el cel care putea admira priveliştea.
Într-o dimineaţă, infirmiera ce îi avea în grijă constată că bolnavul de la fereastră murise liniştit în somn. Cu tristeţe, chemă brancardierii să ia trupul neînsufleţit.
Curând după aceea, bolnavul ce tânjise după patul de lângă geam se transferă în locul care şi-l dorise atâta. Încet şi cu mare greutate bolnavul nostru reuşi să se proptească într-un cot şi să arunce o privire afară.
În locul parcului nu era decât un zid gol! Sună infirmiera şi o întrebă: Cum se face că omul acela, colegul meu de cameră, vedea un parc cu un lac şi îmi descria totul atât de fidel? Cum putea să-mi spună despre frumuseţe şi dragoste când, de fapt, el nu putea vedea decât un zid vechi din cărămidă?

Sora îi răspunse surprinsă: Vai! Nu ştiaţi că vechiul
dumneavoastră coleg de cameră era orb? Nu putea să vadă nici măcar zidul, darămite altceva. Apoi adăugă:
Poate că voia să vă încurajeze?”

Cineva, o buna prietena invizibila, scria zilele acestea despre ingeri. Despre oameni care daruiesc iubire neconditionat.
Poate cea mai pura forma de iubire este cea in care daruiesti ceea ce nici macar tu nu ai. Cand daruiesti liniste desi in sufletul tau este un ocean intreg de neliniste. Cand mangai lacrimile cuiva drag, mascandu-le pe ale tale.
Poate ca dragostea mea nu pote tine loc de atingerile fizice.
Stiu insa ca daruiesc din suflet poate ceea ce eu nu am sa am niciodata.

16 comentarii

Din categoria Ganduri

16 răspunsuri la „Despre dragoste

  1. ane

    Iubirea, exista pentru ca vrea, ea, sa existe, peste puterea noastră de înțelegere.
    Poveste frumoasa,trista si emoționanta. Desigur, dăruim de multe ori ceea ce noi nu avem, din iubire pentru oameni si compasiune. Mai știu ca nu toată lumea știe sa prețuiască darul. Atunci gustul este amar.

    Apreciat de 1 persoană

  2. ane

    Da, ne lovim mereu de educație.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Foarte frumoasa si profunda parabola asta. Pana la urma suntem si ceea ce daruim, nu doar ceea ce simtim. Pentru ca fara sa daruim, nu are atata valoare ceea ce simtim.
    Putem darui si multe din ceea ce nu avem dar ne dorim sa aiba altii si cred ca e asa cum spui: o forma de iubire pura.
    Doar ceva nu putem darui fara sa avem: dragostea. Pentru ca ea se simte dincolo de orice perceptie, fantezie, iluzie, vis…
    Iar sufletul are nevoie de dragoste mai mult decat trupul.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, este discutabil. Evident ca este vorba de nuante iar noi doi la nuante ne cam pricepem sa ne contrazicem.
      Spui ca nu poti darui dragoste, daca nu ai parte de asa ceva. Am vazut oameni complet nefericiti, singuri, angajati sociali care daruiau dragoste altor oameni (copii) cu o frumusete incredibila.
      Evident ca putem sa ne contrazicem. Despre tot ceea ce inseamna dragoste, dar daca ma intrebi pe mine un singur lucru nu putem darui daca nu avem. Bunatate.
      Da, un om care nu cunoaste acest sentiment nu cred ca poate darui altcuiva.
      Acum ne putem contrazice pe nuante.:))))) Ne pricepem :))) dar sunt o placere dialogurile cu tine. La 6 dimineata :))))))

      Apreciază

      • Ok, mai avem 1 minut si e 7 🙂
        Nu asta am spus, dar cred ca la ora asta ma exprim mai greu:) Nu poti darui dragoste nu daca nu o primesti la randul tau, ci daca nu o ai in tine. Adica daca nu iubesti pe cineva poti sa simulezi in voie, dar nu poti transmite sentimentul.

        Apreciat de 1 persoană

      • Daca la ora asta te exprimi greu sa vezi cum e la 4 dimineata :))))
        Invisible, tocmai asta este magia si sensul parabolei.
        Sa fi orb si sa te prefaci ca vezi tot.
        Se poate?
        Da, uneori se poate.
        Poti darui dragoste desi tu esti insetat de ea (sau de lipsa ei) ? Da se poate…

        Apreciază

      • Adica poti sa te prefaci ca iubesti si sa convingi ca tu chiar o simti?
        Nu ma refer la nevoi neimplinite vs implinirea nevoilor altora. Ci strict la faptul ca n-ai pic de dragoste-n tine dar tu te prefaci ca o oferi altora.
        Hai ca mai clar de atat chiar nu stiu cum sa o spun:)

        Apreciat de 1 persoană

      • Invisible, poate si eu sunt prea obosit, asa ca voi incerca sa folosesc un exemplu.
        Gasesti un om prabusit in noroi, garv ranit, pe moarte. Il ei acasa il ingrijesti, o faci cu toata dragostea.
        Tu ai dragoste in tine. Ai pentru oameni, la modul general, dar nu pentru acel om. Si totusi ii daruiesti dragoste, incercand sa-i salvezi viata.
        Desi poate tu, in momentul in care l-ai intalnit esti intr-o depresie puternica si nu esti capabila sa te iubesti nici macar pe tine.
        Sunt oboitor de complicat, nu ? :)))))

        Apreciază

      • Nu, atata doar ca vorbim de nuante diferite 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Atunci iti pun o intrebare complicata :)))))) Daca ai simti ca nu-ti mai iubesti partenerul, dar el ar trece printr-o perioada extrem de grea emotionala., ai continua sa-l susti sentimental o perioada, pana reuseste sa-si gaseasca un echilibru, apoi i-ai spune adevarul sau i-ai spune chiar in acel moment ca nu-l mai iubesti, ca nu-ti pasa si l-ai parasi, chiar daca poate asta ar insemna sa-i dai un vant in prapastie. Stiu, este un exemplu extrem, dar l-am folosit pentru a exemplifica ca uneori, pentru o cauza buna, poti darui dragoste, desi nu o mai simti. Nu vreau sa spun ca asta ar trebui sa fie o regula. Eu vorbesc strict de situatii exceptionale. Dar te intreb. Ce-ai face?

        Apreciază

      • Asa intrebare complicata merita un raspuns pe masura. Deci sa incepem:
        Pentru mine nu exista dragoste in varianta „expirata”, adica trecatoare. E destul de simplu si concret? :)))

        Apreciat de 1 persoană

  4. Iubirea şi dăruirea tind să devină sinonime. Cu condiţia să nu existe un „pentru că”. Iubim dăruind şi dăruim iubind şi atât. Când căutăm o motivaţie deja se frânge ceva.

    Apreciat de 1 persoană

  5. gelu gelu

    Iubirea…dragostea…sunt daruri pe care le oferi, daca poti…fara a cere ceva la schimb. Tu poti iubi, dar nu-l poti obliga pe celalalt sa te iubeasca. Este ideal sa iubeasca amandoi. Iubire cu forta…nu se poate.🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s