Am inceput sa ma joc cu literele in adolescenta. Nu cu foarte mult talent, pentru ca erau doar incercari timide, dar pentru un pusti introvertit si visator, desenul acela, al frazelor, era unicul mod de a evada din realitate.
Puterea unui cuvant am inteles-o mai tarziu.
Confruntat cu demonii imaturitatii si intunericul unor probleme ce ma copleseau, o bucata de hartie de patru pagini, scrisa cu empatie si altruism de o pustoaica pe care abia o cunoscusem, a facut sa constientizez puterea unui text scris cu sufletul.
Poti ucide un om, emotional, tintuindu-l in cuvinte sau ii poti darui aripi nevazute tesand din litere o plasa de incredere.
Anii au trecut, lumea a evoluat, bucata aceea de hartie a fost inlocuita cu un ecran ce ne asculta rabdator, dar esenta a ramas. Cateva cuvinte, frumos mestesugite, pot fi bula de oxigen pentru un om aflat intr-un moment extrem de greu, asa cum un singur cuvant te poate arunca in infernul deznădejdii
Cand am scris primul articol pe acest blog nu m-am gandit nici macar o secunda la puterea pe care o poate avea o ideea pusa in pagina.
Apoi am inteles.
Atunci cand scri, creezi o lume. O lume in care pot exista demoni sau ingeri. Uneori cititorii tai se identifica cu aceasta lume, iar responsabilitatea ta devine imensa, pentru ca le poti darui vise sau otrava.
Acum mai bine de 20 de ani, o bucata de hartie, cateva randuri scrise ingrijit, au devenit o armura care mi-au dat curajul ca in toti anii ce au urmat sa nu ma dau niciodata batut.
Cand am inceput sa pictez litere am dorit sa daruiesc macar o mica parte din ceea ce am primit atunci. Am dorit ca acest loc sa fie un refugiu unde poti sa te incarci cu vise.
Da, Ana, mi-am dorit ca taramul acesta sa devina o insula pentru tine, unde sa te poti refugia atunci cand furtuna iti matura viata. Un loc cu plaje, nisipuri, vise si iubire, sa te poti ascunde in spatele unei litere magice atunci cand realitatea te doboara.
Tot ceea ce am scris in ultimi trei ani este doar o lunga scrisoare in care am incercat sa impletesc din litere aripi pentru momentul in care te vei ridica si vei zbura spre cer.
Se intampla ca uneori un visator ratacit sa poposeasca aici, pe acest taram creat pentru tine si sa se identifice cu el. Nu am multi cititori, dar ii pretuiesc pentru ceea ce sunt ei. Pentru ca cei mai multi inteleg cu adevarat puterea si nevoia de cuvinte.
In ciuda a ceea ce crede majoritatea, cuvintele nu sunt doar niste prescuratari pe care le folosim pe mesagerii si retelele de socializare pentru a comunica.
Cuvintele sunt viata. Si moarte. Vise si credinta.
Avem nevoie de cuvinte, iar fiecare litera pe care o tastam poate deveni o treapta pentru cineva drag sau o prapastie pentru noi sau cei din jurul nostru.
Suntem singura specie de pe aceasta planeta capabila de asa ceva, iar noi irosim acest dar spunand de cele mai multe ori stupiditati.
As vrea sa am talentul de a ma juca cu literele intr-un mod macar decent. Dar nu-l am. Nici macar tie, Ana, nu am reusit sa-ti transmit starea pe care am primit-o eu acum doua zeci de ani.
Regret enorm.
Dar poate ca acei oameni minunati care mai citesc ineptiile din cand in cand inteleg perfect puterea unei litere.
Sper ca macar ei sa reuseasca sa sadeasca in sufletul celor care-i urmaresc o samanta de speranta.
Avem atata nevoie de cuvinte.
Sursa foto: internet
Ratacit printre litere 
Cuvântul scris îl consider cel mai de preț. Nu rămâne doar în suflet, rămâne martor poveștii. Da, e mare nevoie de cuvinte în lume. O seară plină de poveste!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate cea mai mare temere a mea este ca am inceput sa pretuim mai mult lucrurile, obiectele, decat literele, cuvintele. Parca este mai comod sa cumperi ceva, cuiva, ca semn de pretuire si mult mai greu sa-i spui cateva cuvinte din suflet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avem nevoie de cuvinte cand in spatele lor stau sentimente, atitudini, actiuni, angajamente, asumare, ganduri sincere…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avem nevoie de cuvinte in orice conditii, Invisible. Acum mai bine de 20 de ani, pustoaica aceea nu avea nici sentimente, nici angajamente,doar un suflet mare si bun. Cele 4 pagini scrise de ea, au creat in mine o forta care m-a ajutat enorm. Tu, Invisible, atunci cand scri poti darui speranta si incredere unui necunoscut. Este in puterea ta sa o faci….si eu cred ca faci. Uneori, lucrurile nu sunt chiar atat de complicate cum le vezi tu. Uneori poti sadi o samanta de speranta in sufletul cuiva si fara sa-ti propui asta.
ApreciazăApreciază
Da, poate ca sunt eu defecta si vad totul mai ciudat, dar chiar cred in echilibru. Nici in cuvinte goale, nici in toate celelalte dar fara cuvinte. Parca n-au aceeasi valoare, dar e strict parerea mea si nu vreau sa iti stric postarea care imi place oricum.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Invisible, un cuvant care sadeste in sufletul unui om speranta, un cuvant care face un om sa creada in el, nu poate fi un cuvant gol. Cuvinte goale sunt cele pe care le folosim zi de zi si care nu aduc nici plus nici minus in viata noastra. Atunci cand ii spui persoanei iubite ca arata minunat si o faci zi de zi, dar mai ales atunci cand o vezi obosita si ravasita, crezi ca in fiecare secunda o femeie arata perfect? Dar o faci pentru ca acele cuvinte ale tale o fac sa se simta perfect.
ApreciazăApreciază
La cât suflet pui, nu cred că mai e loc de aceste două propoziții: „As vrea sa am talentul de a ma juca cu literele intr-un mod macar decent. Dar nu-l am.” Lasă-te să prețuiești ceea ce ai. Iar dacă nu știi încă să o faci, acceptă aprecierea altora. Nu-ți omorî singur muza.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, nu am talentul pe care-l aveti multi dintre cei pe care-i citesc cu placere. Dar stiu cat de mult pretuiti si voi puterea cuvantului …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba ai, ai.
Înțeleg foarte bine ce înseamnă să vrei mai mult de la tine, să ajungi la standardele pe care ți le ceri. Dar știi ceva? E bine pentru că astfel ajungi să faci ceea ce este necesar ca să fii mai bun. Dar doar pentru asta. În rest, bucură-te de ceea ce faci și ești. Din plin.
Iar cititori, vor fi mereu și pro și contra, dar așa e în viață, nu-i putem mulțumi pe toți. Mai ales noi cei care nu am făcut filologie și nu ne-am pregătit pentru a purta titulatură de scriitor. Dar asta nu ne oprește de a ne exprima și de a transmite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Iustina…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cuvintele frumoase se scriu cu sufletul. Asa cum iubirea se scrie cu incredere, rabdare si daruire. Da, intradevar, conteaza foarte mult un cuvant frumos spus la momentul potrivit. Cred ca multe femei se identifica cu Ana ta.
Ana poate fi oricine…mai ales daca adaugi litere🙄☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu este vorba doar de Ana. Este vorba de puterea cuvantului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa ne-o asumam.
ApreciazăApreciază
Ca sa iti asumi puterea cuvantului…trebuie sa simti. Puterea cuvantul izvorăște din suflet. Asa cum iubirea izvorăște din Împărăția Cerurilor.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Imi place ca intotdeauna te raportezi la cineva,ceva; simtindu-te nemultumit,nelinistit, crezi ca nu e suficient ce faci, cum scrii. De ce sa-ti faci o mie de ganduri. Sufletele noastre sunt pline de sentimente nespuse… de cuvinte ne rostite… emoții… lacrimi și gânduri… dar, sunt reduse la tăcere… ceea ce vrei să spui cu voce tare. Fiecare stie ca in tăcere este bine că poți vorbi cu cine vrei… chiar şi cu cei care sunt… departe… pe cei care doar îi simti. Există întotdeauna două… suflete… tu spui în tăcere, știind că te ascultă și auzi… tăcerea ca răspuns…
Dar, cuvintele mari, uneori, sunt importante, nu e bine, să există o tăcere mai elocventă decât cuvintele. Adevarat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma raportez intotdeauna l atot ceea ce este in jurul meu pentru ca traim intr-o comuniune cu natura cu cei din jur, fiecare element este important. Fiecare pom, fiecare floare, fiecare om din viata noastra are importanta lui. Motiv pentru care sunt atat de importante cuvintele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Romantica cum sunt, eu ma raportez la frumosul lumii, in care trăim, la arta sub toate formele. Nu ignor viata reala, dara e o evadare frumoasa, in arta. Uneori ma fascinează.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu esti o contesa, deci nu poti fi altfel decat romantica :)))))
ApreciazăApreciază
Titlul de contesa aparține unei familii nobiliare. Prin urmare sunt doar „romantica” 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sau nu ti-ai cautat suficent de adanc radacinile :)))
La ce gust ai pentru frumos, nu m-ar surprinde sa ai surprize :)))
Inca oscilez intre Paris si Genova….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Paris si Genova…. ? acolo vrei sa pleci?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu :))))) Nu eram hotarat in ce parte a lumii sunt radacinile tale :)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Genova oraș in Italia. Da, Italia. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mmmmmm, ai totusi si ceva din boema unei contese ce a copilarit putin prin Versailes… :))))
ApreciazăApreciază
:)))) pe acolo am fost in vacanta; si nu eram printre „countesses”de acolo. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La unul dintre cursurile de psihologie din facultate, în urma unui test, s-a stabilit că eu sunt o persoană vizuală, cu alte cuvinte rețin mult mai ușor ceea ce văd, decât ceea ce aud sau simt. Întrebarea mea din acel moment a fost legată de cuvinte, de felul în care au ele efect asupra mea. Explicația pe care mi-a dat-o profesorul a fost aceea că pe mine este posibil să mă atingă mai mult cuvintele care mă fac să-mi imaginez situațiile prezentate, că în momentul în care ascult pe cineva sau citesc un text, mintea mea proiectează un „film” iar fiecare cuvânt e o secvență vizuală. Mai mult decât atât, cred că pentru „persoanele vizuale” și tăcerea poate crea adevărate povești din cuvinte nespuse. Da, cred în puterea cuvintelor, oricare ar fi direcția spre care se îndreaptă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu cred in tacere. dar tacerea nu poate inlocui intotdeauna cuvintele. Uneori ai nevoie si de o vorba buna. Un cuvant de incurajare sau un simplu : iubit-o, cat de minunat arati azi. Da, sunt simple cuvinte…dar totusi nu sunt doar cuvinte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Albert, nu-ţi mai desconsidera condeiul!
Fac întâi o paralelă-paranteză şi revin la subiect. Am ascultat, fie întâmplător, în diverse ocazii, fie chiar şi pe la concursurile televizate, cele de talente, oameni cu voci foarte bune şi cu studii serioase în muzică, care stăpâneau perfect tehnica vocală dar care nu mi-au transmis nimic, nu m-au emoţionat deloc deşi, repet, deţineau „ingredientele” de bază. Şi, în acelaşi timp, venea cineva fără nici măcar o oră de canto la activ şi cânta cu sufletul de-mi trezea toate simţurile şi ştergea cu mine pe jos.
Aşa e şi cu scrisul. Nu zic, e important ca un text să fie scris corect, mă refer aici la regulile de bază, nu sunt deloc o „grammar nazi” deci mă refer strict ca măcar la nivel de clasa a 4-a să scriem corect. Dar dacă nu transmiţi nimic, degeaba ai diplome de scriitor. Fiecare literă trebuie să aibă suflet în ea ca ceea ce rezultă din ele, cuvântul, să poată fi simţit. În primul rând, cel care scrie trebuie să simtă şi să creadă ceea ce simte dacă vrea ca cel care citeşte să poată simţi ceva. Că altfel e un text scris perfect dar golit de emoţie.
Şi la tine chiar nu e cazul. Nu te compara cu nimeni. Noi nu suntem scriitori. Noi nu avem fani. Suntem oameni care-şi scriu gândurile şi trăirile, visele şi simţirile sau pur şi simplu roadele imaginaţiei, pe o pagină virtuală. Asta nu ne poate pune în clasamente. Când scrii aşa cum simţi eşti unic în felul tău.
Şi tu transmiţi foarte bine emoţia cu fiecare text, cu fiecare cuvânt. Le dai sens, punând ceva din tine în fiecare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta, este irelevant cum scriu eu. Acest blog este doar un taram pentru visatori incurabili, pentru oameni carora oricum le lipseste o doaga. :)))) Dar puterea cuvantului…….. Aici vorbim de altceva. Tu, si sunt oameni la fel de talentati ca tine, aveti o „arma” incredibila. Un cuvant poate ridica un om din cel mai intunecat colt al iadului. :)))) Au fost zile, dimineti, cand zombi dupa cateva ore de somn, intram pe pagina ta si cu un zambet imi reveneam. Cu totii avem obligatia de a folosi acest talent in scop benefic. Lucrez intr-un mediu in care stiu ce inseamna puterea cuvantului care ucide :)))
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos, Albert! Mă bucură mult ce-mi spui. Dar crede-mă, nici tu nu eşti deloc străin de asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană