Intr-o alta viata sau poate intr-un alt univers mi-as dori sa te regasesc. Sa am sansa de a te reintalni si sa te privesc in ochi, asa cum am facut-o de prea putine ori in lumea aceasta.
Trebuie sa existe un univers si pentru sufletele ce nu si-au trait povestea in lumea lor.
Iar atunci…
As vrea sa-ti ating usor mana si sa plecam.
Intotdeauna am visat sa strabat aceasta lume, descoperindu-i frumusetea, avand alaturi un om tacanit si diferit ca tine.
Fiecare tara, fiecare regiune, fiecare anotimp sa devina o parte din noi.
Mi te imaginez zambind pierduta, pe o plaja goala la marginea oceanului, privind rasaritul unui soarele ce se naste din nesfaritul desert de apa.
Iar tu…
Tu sa te imbeti in linistea calda, lasand doar zumzetul surd al valurilor ce-ti mangaie gleznele, sa-ti gadile urechile. Nu am vazut niciodata oceanul, dar deja imi este dor de el.
Stiu ca si tie.
Mi-ar place sa calatorim, plecand la drum, doar cu doua bilete dus spre o destinatie.
Atat.
Fara rezerari, fara un traseu stabilit, fara o suma de bani exorbitanta.
Sa ne bucuram de noi, de ceea ce vedem, de simplitate si nu sa cumparam secundele de fericire.
Pentru mine, tu, locurile acelea si pozele facute de tine vor fi intotdeauna suficente.
As vrea sa dansez alaturi de tine pe o plaja din Brazilia, sa beau cateva pahare de rom cubanez undeva in Havana. Sa dorm pe nisipul fierbinte, intr-un sat de beduini, undeva nu foarte departe de piramide. Sa cautam o parte din noi pe acoperisul lumii, in Tibet.
Imi doresc atat de mult sa vad Japonia. Asa cum mi-ar place sa vad aurora boreala de undeva din Canada sau poate Islanda. Intotdeauna mi-am dorit sa vad aceasta tara.
Nu, nu o vacanta imi doresc cu tine, imi doresc sa calatoresc.
Pe jos, cu bicicletele sau cu o caruta trasa de bivoli intr-un sat din Mongolia.
As vrea sa locuim la ferma, nu la hotel. Uneori sa muncim la acea ferma in schimbul unui pat si a unei mese. Vreau sa hoinaresc cu tine ca doi proscrisi ce s-au regasit si isi traiesc cu pasiune bucuria revederii.
Un rucsac cu aparatul de fotografiat sa fie tot ce avem la noi.
Intotdeauna am adorat pozele facute de tine.
Va fi un album pe cinste atunci cand ne vom intoarce.
Daca exista un inger al iubirii, cumva, intr-o alta viata, intr-un alt univers povestea noastra va fi altfel.
Este firesc ca noi doi sa avem macar o sansa.
Ratacit printre litere 
Orice dorinta imaginara, idee, gând sau vis nobil învesmântat în Lumina Adevarului Absolut, doar prin credinta si încredere neclintita, sperând, perseverând, nadajduind uneori chiar obsedant (fara a-ti pierde echilibrul psihosomatic) iubind evolutiv si extinzându-ti iubirea neconditionata zi de zi spre extremitatila „pamântului” spre desavârsirea absoluta, va putea materializa aceasta dorinta, transformând-o în realitate obiectiva, traita si simtita palpabil…PE VIU…
„…Veti cunoaste ADEVARUL si ADEVARUL va va face slobozi.”
„Cumpara ADEVARUL – si nu-l vinde – întelepciunea, învatatura si priceperea.” – Proverbe Solomon –
O zi buna, draga Albert !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Iosif. O zi buna si tie.
ApreciazăApreciază
Of, trebuie să fie extrem de triste „sufletele ce nu si-au trait povestea in lumea lor.”.
Frumos ai purtat cititorul cu gândul prin depărtări…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu neaparat. Iubirea este aceeași indiferent de forma. Uneori o singură viata nu e suficienta pentru o poveste de dragoste 😉
ApreciazăApreciază
Absolut. Dar ar fi bine ca măcar o parte din ea să se desfăşoare aici, nu să tot aşteptăm un alt univers 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta, atunci când eram copil, si mult timp după, visam să plec pe o navă spațială intr-o călătorie fara întoarcere în univers. Ai sa râzi, inca visez asta. Cum? Da, poate ca am o sansa de 0, 0000000000000001 % sa se întâmple asta, dar e dreptul meu sa visez. Uneori în viață cei care sunt suficienți de nebuni sa creada in ceva sunt răsplătiți cu șansă sa-si trăiască visul. Pana la urma ce mai înseamnă o viata, doua, trei de așteptare? Toate trec 😉😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Şi eu fac parte din rândul visătorilor. Însă să visăm cu ochii deschişi. Nu am insinuat că nu ai avea dreptul să faci asta. Cine sunt eu să-mi permit asta?
Spuneam doar că ar fi de preferat să savurăm fiecare clipă de aici şi de acum, nu să amânăm o bucurie pentr-un viitor ipotetic.
Să profităm de şansa unei iubiri de aici şi de acum, nu să aşteptăm o posibilă minune când vor avea parte de un alt univers în care să o trăim.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta sunt perfect de acord cu tine. Cu o mica si sensibilă precizare. Unele iubiri sunt ale naibi de complicate. Pentru ca iubim cu sufletul nu cu mintea.
ApreciazăApreciază
Ohoo, cât înţeleg!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu. Tu chiar înțelegi dincolo de litere și ceea ce pot spune eu 😉 de aceea am si continuat 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-a amuzat imaginea,parca e dintr-o alta lume. In Egipt am văzut beduini, Sharm el Sheikh o stațiune pe care o recomand. Doar un romantic putea sa viseze atât de frumos iubirea cu EA… prin lumea larga. Mi-au plăcut visurile tale; călătoriile sunt adorate de noi,desprinderea de cotidian, de rutină, de reguli, de stereotipuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Ane, dar ca asa cum am scris si in text, eu nu as vrea sa calatoresc cu ea intr-o excursie. As colinda pamantul, dar nu in statiuni. Ca doi hoinari, cu un rucsac in spate …si atat. Muncind la o ferma de bivoli in Mongolia, pentru a ne continua calatoria, poposind intr-un templu din Tibet.
Iti multumesc din suflet pentru recomandare. Asa cum te cunosc am incredere deplina in gusturile tale, dar in alta viata, in alt univers, cand voi face aceasta calatorie, nu vom sta la hotel. :)))))))
stiu, sunt un visator.
Dar sunt prea batran sa ma schimb :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La hotel e cel mai confortabil, crede-ma!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te cred, Ane… Dar eu asta imi doresc. Sa dorm intr-un sat de beduini, undeva pierdut in desert.
Stiu, sunt un ciudat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se poate, de ce nu, Sub cerul liber, ai simți libertatea „absoluta”. La piramide in timp ce-mi facea o poza, m-am trezit cu un beduin lângă mine; am o poza cu un beduin 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
As putea spune invers. Un beduin este intr-o poza cu celebra, Ane :)))))
El este cel norocos, nu tu :)))
ApreciazăApreciază
Celebra pe naiba, nu excelez in nimic. 😦 Am fost surprinsa de îndrăzneala lui. Ai fost pe acolo?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Neahhhhh, nu am ajuns.
Dar cu certitudine excelezi in multe.
Un om cu gustul tau, nu poate fi un om banal
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu banal, dar normal. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Intotdeauna exista o sansa, aici, in viata asta nu in alta, mai ales pentru cei ce stiu sa iubeasca frumos si profund ca tine, chiar daca par doar niste visatori incurabili.
Seara buna, Conty!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, intotdeauna exista o sansa.
Dar nu este placut sa visam si la o alta viata? la un alt univer? in iubirea de dincolo de timp de spatiu de loc.
Pana la urma asta este esenta textului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vorbesti cu cineva care intotdeauna a visat sa zboare printre stele si existenta unor lumi paralele nu i se pare o idee chiar asa de fantezista 😀
Asa ca da, eu cred in iubirea ” de dincolo de timp, de spatiu, de loc”, chiar daca la un anumit moment al vietii pare doar un vis imposibil de realizat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci daca va aparea o nava extraterestra care va selecta nebuni pentru o calatorie fara de intoarcere in univers, ne vedem pe nava? :))))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fara nici o indoiala :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să văd aurora boreală aievea e una dintre dorințele mele cele mai aprige. Desigur, într-un context desprins de „aș vrea”-uri. „Aș” și „Dacă” sunt unelte tare parșive ale minții și pot durea tare rău, odată ce nu pot fi duse la o anumită împlinire.
Eu sper să devină toate șansele mai palpabile și toate „Aș”-urile mai tangibile. Cumva, cândva.
Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred cu totul altceva. Intr-o societate din ce in ce mai cinica si materialista, visarea este unicul mod de evadare.
Prefer oricand sa am rana unui vis care nu l-am atins decat rigiditatea unei vieti fara vise.
Da, echilibrul ar trebui sa fie solutia, dar ce mai este echilibru.
Oricum, multumesc pentru comentariu.
Seara buna!
ApreciazăApreciază
Ah, dar nu aș alege niciodată o viață fără vise! Prea mult mă hrănesc cu ele și eu. Doar că m-am ciocnit de destule ori cu dureri și situații teribil de triste izvorâte din neîmplinirea lor. Acum, toate fac parte din complexitatea vieții. Nu putem scoate ce ne provoacă întristare și trebuie să ne păstrăm speranțele, indiferent de consecințe. În fond, dacă nu sperăm și nu ne deschidem inima, nu putem gusta nici din bucuria unui vis împlinit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos îmbraci tu călătoriile. Călătoare fiind până la rădăcina firului de păr, aş merge dincolo de lume, dar nu cu două bilete dus, ci cu un suflet descris de tine într-o căruţă cu coviltir. Să mă spăl în răuri, să mănânc fructe nespălate la umbra pomilor crescuţi singuri acolo unde ei au hotărât să crescă…..M-ai pornit şi nu mă pot opri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iubirea ta este unica, ca si scrisul tau. Nu renunta la vise, va veni o zi cand vor deveni realitate. Fiecare primeste un dar de la Dumnezeu, al tau este iubirea. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană