Intr-o seara

Imi plimbam degetul, usor, pe inchietura mainii, coborandu-l in calusul palmei, fascinat de pielea ei creola, aproape perfecta. Zambea pierduta, strangandu-mi degetul in palma ei.
Mi-am apropiat buzele si am sarutat-o usor pe degete. A tresarit. Mirosea atat de frumos.
A flori de liliac.
O priveam in timp ce vorbea.
Cred ca se citea in ochii mei ca nu inteleg nimic.
Da, in acele momente, cuvintele erau doar un zgomot surd, un sunet sters, ce nu putea aduce nimic in plus.
As fi vrut sa pot sa o sarut, astfel incat singurul vuiet sa fie cel al inimilor noastre.
Dar nu puteam.

Am simtit cum isi lasa capul, discret, pe umarul meu. Suvite din parul ei rebel se revarsa bland pe grumazul meu, in timp ce o tacere nefireasca umplea spatiul dintre noi.
Am intins mana si am imbratisat-o, strandu-o puternic la pieptul meu.
Eram acolo, alaturi de ea, si-mi doream sa simta ca o sustin neconditionat.
I-am sarutat usor parul, in timp ce o lacrima pierduta ii mangaia timid chipul
Era din nou, Ana.
Am inchis ochii. Era doar un vis.
Nu avea cum sa fie real.

O priveam.
Simteam si emotia ei. Era mai curajoasa ca mine, dar nu suficent de curajoasa incat sa lase garda jos. Dar pasea spre mine, in timp ce eu stateam pe loc.
O priveam.
O priveam asa cum doar un barbat poate privi o femeie caruia i s-a abandonat. O priveam intr-o tacere nefireasca, in timp ce vorbeam mai mult decat ar trebui.
Nimic din ceea ce spuneam nu era al meu, eram doar o papusa incapabila sa se elibereze.
Iar timpul meu a trecut.
Jos, am simtit lama cutitului ce-i strapungea spatele. Am privit-o. Nu a ripostat. Ochii ei erau atat de goi. Ma privea incercand sa zambeasca, dar durerea era sfasietoare. Simteam asta.
Ea, acel superman neinfricat, incerca sa nu tradeze nimic.
In timp ce eu, legat de maini, nu puteam decat sa las capul in jos, fara sa ripostez.
Intr-o seara.

Publicitate