Noi barbatii

O domnita vesela, zambitoare dupa o seara placuta, o revedere cu un prieten mai vechi decat lumea si un barbat. Ultimele momente, clipe in care barbatul devine badaran facandu-i o scena partenerei lui.
Este o scena fictiva, dar care poate fi regasita deseori in viata de zi cu zi.
Barbati care se simt amenintati si care simt nevoia sa-si marcheze teritoriu.
Da, instinctiv, ca niste primate, care privesc partenera ca o propietate, un obiect pe care altcineva doreste sa il subtilizeze.

Noi barbatii..
Aud des aceasta expresie. Barbi lasate pentru a etala masculinitatea. Sala, de trei ori pe saptamana. Tupeu, obligatoriu. Agresivitate. Vulgaritate, pentru a dovedi ca intre tine si un smecheras din periferie nu e mare diferenta. Haine de firma, obligatoriu.
Frumos.
Dar este un lucru pe care nu reusesc sa-l inteleg. Cu atatia barbati, autodescoperiti, in jurul nostru, cum se face ca sunt din ce in ce mai multe femei nefericite?
Sa fie doar toanele lor?
Sa nu inteleaga ele ca badarania, marlania si abuzul sunt doar o forma frumoasa a masculinitatii noastre?
Ca, na, ne aparam teritoriu, iar ele sunt doar niste fiinte care ne apartin?

Oare de ce nu reusesc femeile din ziua de azi,sa inteleaga masculinitatea noastra? Ca noi suntem barbati si nu trebuie sa le acordam atentie ori de cate ori au o toana, ca nu ne priveste pe noi daca sunt fericite sau nu si ca romantismul este doar pentru pusti adolescenti.
Maturitatea inseamna altceva.
Maturitatea inseamna sa fi barbat.

Cineva imi spunea ca eu scriu pentru domnite nefericite ce se pierd in povestile siropoase de pe acest blog.
Poate
Poate ca eu scriu pentru un anumit public.
Da publicul meu considera ca abuzul, indiferenta si nepasarea, fac dintr-un om cu organ sexual masculin, orice, dar nu un barbat.
Indiferent de barba , de tupeu sau atitudine sfidatoare.

Noi barbatii.
Posesori de „scule”, virili, capabili sa ucidem balaurul din camara, desfacand cu mainile goale borcanul de zacusca, dar incapabili sa intelegem de ce femeia de langa noi plange noaptea sub cearceaf.
Sigur ca are pe altul. Altfel cum.
Pana la urma noi ii asiguram un confort financiar, i-am facut doi copii, mergem chiar si in vacanta, prietenii ne invidiaza, de ce toanele astea?
Am vazut azi o stire cu o entitate care pentru a se razbuna pe sotie, a ales sa-i distruga viata profesionala, doar pentru ca ea a ales sa plece.
Ei sunt barbatii.
Oameni care nu reusesc nici sa te faca fericit, dar nici nu accepta sa te lase liber.
Razbunatori, violenti (viloenta nu este doar fizica), creditati de societate ca maturi responsabili.

Da, este o generalizare. Evident ca sunt tipi care reusesc sa aiva grija de partenera lor cu toata dragostea si atentia pe care o merita o femeie.
Dar ei nu sunt barbati. Ei sunt doar oameni normali.