Copilul ratacit al unei lumi rece, mereu grabita, ultimul trubadur esti tu, suflet ce inca mai gasesti rasaritul in culoarea unei litere, in imaginea unui pescarus zburand liber, esti tu cel care mai imbraci in cuvinte emotia si lacrimile din tine.
Iar lumea asta, gonind spre nicaieri, avida de lucruri simple, de cuvinte putine si scurte, lumea aceasta va dainui prin tine, pentru ca fara emotie, fara cuvintele tale siropoase, totul s-ar transforma intr-un program de calculator, mecanic si insensibil.
Folosim automobile pentru a scurta distante si castiga timp. Orele pe care le pierdeam candva, mergand pentru a vedea un prieten drag, se transforma acum in secunde printr-un singur apel telefonic. Lungile scrisori pictate cu pene sunt acum mesaje scrise rapid, superficial.
Nimeni nu mai sta sa citeasca un text mai lung de patru verbe.
Cautam sa castigam timp din orice, totul in viata noastra se petrece ca un film derulat pe repede inainte.
Doar tu…
Tu ultimul trubadur al literelor nu te grabesti nicaieri, continuand sa scri, sa-ti spui povestea colorand cuvinte, sa crezi ca oamenii se mai hranesc cu emotiile puse de tine in pagina.
Iubim haine, nu oameni. Adoram marci, nu suflete. Cautam sa iesim in evidenta prin felul in care aratam nu prin ceea ce simtim. Iar in toata aceasta lume superficiala tu te incapatanezi sa scri despre dragoste. Continui sa crezi in principii si inca mai porti discutii filozofice.
Da, esti un ultim reprezentant al unei lumi demult pierdute. Tot ceea ce iubesti tu : literatura, pictura, muzica armonioasa, sunt istorie. Iar tu esti prea indragostit de ele pentru a intelege asta.
Pierdut intr-un ocean de oameni grabiti, cantecul tau este doar un sunet mut al ultimului trubadur.
Intr-o zi nimeni nu va mai scrie despre ceea ce simte. Nimeni nu va mai pune pe hartie crapeie de rai , furate din visele lui. Declaratiile de dragoste vor fi inlocuite de emoticoane, jocul prafuit al seductiei va fi trecut, oamenii vor fi prea grabiti pentru a pierde timpul cu un preludiu emotional inutil.
Intr-o zi vom uita sa scriem. Orice. Ne vom intoarce la semnele preistorice. Vom castiga timp. Vom ascunde adanc in noi orice emotie si nu vom mai arata nimanui nimic.
In ziua aceea vom sti ca ultimul dintre noi, trubadurii literelor, a disparut.
Zilnic imi aloc o ora pentru a citi texte pe blog. Nu au valoare literara, dar au ceva ce nu gasesti tot timpul in lumea reala. Emotie si sinceritate.
Sunt texte bune sau proaste, dar toate sunt crapeie din ultimii trubaduri care folosesc litere.
Ador asta.
Cat inca va mai fi un singur blog pe care sa-l citesc, lumea asta nu va arde mistuita de efemeritate.
Noi, inca desenem litere. Inca ne ambitionam sa scriem raspunsuri mai lungi de 5 cuvinte.
Noi suntem siroposi.
Pentru ca suntem ultimii trubaduri…
Ratacit printre litere 
Fain elogiu adus „Ultimului Trubadur” ! Felicitari !
O noapte cu liniste si pace-n Suflet !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este un „elogiu” adus tuturor celor care mai iubesc literele.
ApreciazăApreciază
De ce „literele” si nu Cuvântul lui Dumnezeu ? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru ca, Cuvântul lui Dumnezeu este in tine, este ceva personal si intim. Pentru mine dialogul cu Dumnezeu este o formă desăvârșită de tăcere si nu de narațiune.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dragul meu, daca „Cuvântul Domnului” Adevarat, Absolut, Atemporal, eliberator al Sufletelor pierdute în relativismul acestei vieti efemere, scurte si imprevizibile, „este în tine”,de ce sa nu-L oferi (împartasesti) si celor dragi (reali sau virtuali) daca într-adevar îi iubesti, pastrându-L în mod egoist în tine, bucurându-te de EL, de harul (darul) dat de sus pentru a-L împartasi tuturor (deoarece l-ai primit) marturisind fara frica si/sau rusine ca Isus Hristos este Domnul !
„Unii din farisei din norod au zis lui Isus: „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii !” Si El a raspuns: Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.” – Luca 19 –
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Emoțiile se vând. sunt mereu surprinzătoare, dar tot ce citim pe bloguri,din păcate, nu fac lumea sa avanseze; n-o ajuta sa se dezvolte. Scrierile confesionale, visare romantica o sa ia sfârșit peste câteva decenii, la fel si sensurile educative si estetice. Evoluția creierului si a mintii e folosita, în termeni tot mai exacți,este cea care aduce succesul,si o posibila sursa de inspirație. Echipamentele digitale devin pasionante si incitante. E un vaccin pe care l-am făcut toți.
O sa fie mult mai mult emoticon,asa cum spui si tu.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu am o alta parere, Ane. Echipamentele digitale si toata tehnologia este o involutie. Am intrebat in text si te intreb si pe tine:
Acum cu automobilele scurtam distantele si catigam timp. Aveai nevoie de o zi pentru a ajunge intr-un loc in care acum ajungi in 30 de minute. Telefonia, internetul..totul. Toata tehnologia facuta pentru a castiga timp.
Si atunci…
Atunci cum se face ca parca avem mai putin timp decat cei de acum cateva secole?
Ce-am castigat defapt?
Crezi ca tu sau eu, cu tot ceea ce inseamna tehnologia suntem mai fericiti decat erau cei de acum 200 de ani?
Ane, pana la urma omul este emotie…nu tehnologie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu ce va fi peste un timp. Dar acum, zic eu, pentru cei care ştiu să folosească tehnologia în scopuri bune şi frumoase, ea e mai mult decât utilă. Că unii au ajuns să se izoleze de cei din jur crezând că FB-ul le oferă apropiere, e altceva. Dar uite, tocmai iubitorii de cuvinte pot găsi ceea ce au nevoie pentru o clipă de aer curat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu spun ca tehnologia este un lucru rau. In multe privinte seamana cu un cutit. Poti gati cu ajutorul lui si a te ajuta atunci cand ai nevoie sau poti ucide. Hai sa nu fim ipocriti si sa recunoastem ca tehnologia a ucis multe. Gandeste-te, onest, cati din generatia noastra isi ocupau timpul citind o carte si cati din generatia de acum. Pentru noi cartea era un mod de a ne petrece timpul, tehnologia a ocupat acest spatiu.
Dar…
Voi, cei care va citesc sunteti ultimii trubaduri, iar cat va exista un singur om care va scrie, va exista speranta.
ApreciazăApreciază
Am simţit verdele crud al adevărului din textul tău şi mi-a plăcut. E un sentiment ce nu poate fi exprimat în litere. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru ca nu oricine se poate bucura de zborul liber al unui pescarus. Asa cum nu oricine traieste prin emotia pe care o pune in propriile litere.
Iar tu….
Tu te hranesti cu emotie, cu bucuria unui rasarit sau cu aprecierea unui om care inca mai stie sa citeasca literele pe care le pictezi cu sufletul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am cerut noi aceasta transformare a vieții, a venit peste noi, am acceptat-o cu mare entuziasm. Impactul tehnologiei moderne a modificat si modifică fiziologia şi psihologia umană,caracterul conștiința. Un „război modern” cel fără scrupule si caracter se joaca cu mințile oamenilor, naivi si nu sunt putini. Cunosc cazuri grave.
Nu e nevoie sa merg in spate cu 200 de ani, e suficient sa ma gândesc generația mea, suntem mult mai rezistenți, nu facem depresie , boli psihice,…
Omul se va naște cu toate simțurile, depinde in ce fel de lume va deschide ochii. Mi-ar plăcea ca in aceste căutări, oamenii de știința sa descopere noi nuanțe; a unei „vieții de aur”.
O zi faina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ane, nu stiu cum va fi lumea peste 100 de ani, dar atata timp cat ma voi trezi dimineata si voi vedea picturile tale, literele unor persoane dragi pe care le citesc, eu voi sti ca ultimii trubaduri exista si lumea asta inca nu s-a sfarsit. Mai are o sansa.
In rest..
Si tu sa ai o zi minunata..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oamenii inca mai au pasiuni,sentimente, prin urmare viata e frumoasa, cu bune si cu rele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, asta spuneam si eu. Cat timp ne mai faci fericiti dimineata cu desenele tale, viata este frumoasa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 desenez litere, stiu si floricele sa desenez, cred.
Mulțumesc, Albert!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred ca in fiecare dintre noi se ascunde un mic trubadur pe care nici o tehnologie, oricât de moderna ar fi ea nu îl poate înlocui. E drept, „scurtam” distantele, dar pana la urma tot alegem sa le spunem celor pe care ii iubim tot ce simțim și nu o facem la telefon sau pe tastele unui PC.
Da, chiar dacă tehnica și-a făcut încet loc în viata mea, o sa ma încăpățânez, sa desenez litere și chiar sa scriu din când în când scrisori adevărate, oricât de desuet ar părea asta. Și am sa ma bucur in continuare ca sunt oameni ca tine, care încă mai cred ca sufletul are nevoie de mai mult de cinci cuvinte.
Noapte cu liniște, Conty!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranta ca esti unul din ultimii trubaduri. Macar prin faptul că visezi atât de frumos. Multumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană