Nu noi alegem pe cine iubim. Pentru ca iubirea nu este o alegere. Ea vine de dincolo de ceea ce putem înțelege, uneori chiar mai mult decât putem accepta noi.
Asta ne face umani, imprevizibili, uneori de neinteles.
Poate de aceea cei mai multi isi tin sufletul inchis intr-o cusca, izolat de orice forma de emotie, sentimente, bulversati de gandul ca ar putea sa-si piarda controlul devenind umani si imperfecti.
Da, iubirea te face imperfect, vulnerabil si pe alocuri irational.
Iar asta sperie tare.
Oamenii se tem sa zboare spre cer, atunci cand au simtit intreaga viata sub talpa piciorului, pamantul.
A-ti asuma propriile emotii inseamna curajul de a-ti deschide aripile si a fi liber. Este unica forma de libertate.
Chiar si atunci cand alegerile sunt grele si nu coincid cu asteptarile celor din jur.
Mai ales atunci.
Nu suntem roboti.
Nu exista un program scris, un script care sa ne corecteze atunci cand gresim. Nu noi alegem de cine si cand sa ne indragostim. Noi doar putem avea curajul sa ne asumam asta sau sa privim totul ca pe o toana de moment.
Iar asta ne face cu adevarat umani. Imperfectiunea si slabiciunile noastre atunci cand e vorba de sentimente. Alegerile asa cum sunt ele.
Multi spun ca sunt un visator.
In adancul sufletului nostru cu totii suntem niste visatori. Ne-am nascut asa.
Apoi…
Din cauza educatiei, sau a traumelor prin care am trecut, alegem sa ferecam totul intr-o cutie nevazuta, cu zeci de lanturi si sa traim o viata ca o piesa de teatru, in care jucam un rol al carui scenariu il stim pe dinafara.
Nu ai cum sa te prabusesti daca nu ai zburat niciodata.
Iubirea nu este o alegere, restul….
Foto: Facebook
Ratacit printre litere 
E adevărat, nu alegem pe cine iubim, dar alegerea ne aparține când vine vorba de a renunța la acea iubire. Dacă e cazul, bineînțeles.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cred ca poti renunta la iubire. Poti renunță la un om, dar nu la ce simti.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta voiam să zic și eu. La acel om, acea iubire (metaforic). Ideea e că viața ne aparține, la fel ca alegerile, depinde de noi cum și când le folosim. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parerea mea este ca, sub acest nickname de blog, judecând „la rece” dupa articolele citite, pot sa afirm cu certitudine ca se ascunde un Suflet de femeie îndorurata si îndragostita luleaa de viata si cuvinte frumoase ! 🙂 No offence !
Un Weekend de vis, Suflet drag !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iosif, Iosif….luat cu societatea contemporană ai uitat ca Eminescu, Labiș, Nichita au fost bărbați. Si vorbesc doar de români. Clișeul asta ca doar femeile pot fi sensibile si romantice este scuza perfectă pentru bărbatul modern.
ApreciazăApreciază
Nu stiu ce au simtit si cum au perceput cei mentionati de tine iubirea, si nici la cine si-au raportat-o ca sa pot spune ceva critic sau laudativ la adresa lor comparând si analizând detaliat , la rece,, rational pragmatic la adresa lor ,
A nu se confunda idilele, dorintele si necesitatile carnale, cu cele sufletesti si spirituale. Iubirea autentica este neconditionata, sacrificatoare, se frânge în bucati si se ofera, fara sa ceara-n schimb ceva, din tot ce-i aparent sub soare, stiind ca doar murind poti sa traiesti etern si absolut, atemporal într-o dimensiune noua, elevatan mare…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, iuibirea nu e o alegere, dar restul…, restul inseamna mult mai mult decat sa alegi intre da si nu, intre betia zborului si apasarea grea a pasilor cu care strabati monotonia zilelor in care ai ales sa ramai, din varii motive. Important e sa nu te copleseasca multimea de legi scrise si nescrise care iti guverneaza viata si sa nu regreti alegerea facuta, indiferent care este ea. Pentru ca atunci cand iubirea te gaseste, ii faci loc in viata ta, chiar daca recunosti sau nu.
Seara faina, Conty!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ideea textului, gandurideoclipa, este efemeritatea umana. Aceasta iluzie ca noi controlam totul, cand defapt controlam doar aparentele. Si asta este bine. Pentru ca asta ne face umani si nu niste roboti. Un cuvant spus de o anumita persoana te face sa plangi. Acelasi cuvant spus de alta persoana poate sa nu-ti produca nici o emotie. Asa si trebuie sa fie. Cat despre alegeri. Ne temem de prea multe. De dogme, de ceea ce vor spune cei din jur, de necunoscut, de faptul ca daca vom zbura ne vom prabusi. Si atunci preferam sa traim tarandu-ne. Nu toti, dar prea multi o fac.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate ne temem de dogme, dar cine a simtit macar o data ce inseamna sa zbori, nu mai poate trai tarandu-se. Si daca se prabuseste, se ridica, chiar daca trebuie sa astepte o vreme sa i se oblojeasca ranile.
Ideea textului am inteles-o, Conty, dar eu tot cred ca nu putem alege intotdeauna doar cu inima oricat ne-am dori asta. Ratiunea si visarea merg uneori mana in mana, completandu-se una pe cealata. Ne place sau nu, e alta poveste
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iubirea e o alegere! De aceea avem rațiune, ea, împreuna cu inima sunt un tot. Când una din ele spune „nu” apare suferința. Viata nu are numai fluturi in stomac, care sunt trecători. Iubirea adevărata se concretizează in timp. Rare sunt cazurile de „suflete pereche” .
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ane, aici avem paereri diferite. Partenerul este o alegere. Si atunci alegem in functie de multe. De teama de singuratate. De un anumit statut social pe care il dorim. Incercand sa ne asiguram un confort material. Da, acestea sunt alegeri. Din pacate, rezultatul acestor alegeri sunt de cele mai multe ori o depresie crunta si o singuratate in doi la batranete( daca nu au trecut deja prin mai multe divorturi). Iubirea nu este o alegere. Iubirea este ceea ce simtim. Ea nu tine cont de un anumit confort material, de un anumit statut social. Iubirea este ca o pictura postata de tine. O iubesti pur si simplu, fara sa astepti un avantaj din asta. Tu spui ca viata nu inseamna doar fluturi in stomac. Da, viata inseamna si sedinte lungi de terapie la psiholog incecand sa intelegi unde ai gresit. Sau….Asa cum se intampla la multi din generatiile vechi….resemnare. Ane, viata fara fluturi in stomac, nu este viata, este un drum cu un singur sens spre moartea emotionala.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa nu-mi spui ca te indragostesi de o c…. si accepti ca ti-a placut. Ea avand un trecut si un prezent inacceptabil. Tu o iubesti? Aici spun eu ca intervine ratiunea. vezi un chip frumos si-ti place,asta nu e iubire, ALBERT!
Viata e plina de surprize,nu toti sunt romantici si sentimentali.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uff, Ane…si ce te indragostesti, chiar si de o c…a. Sunt atatea cazuri de oameni extrem de echilibrati care au facut-o. Da, ai dreptate. Nu toti sunt sentimentali. Personal, insa, ma vad incapabil sa traiesc alaturi de un bolovan de gheata, indiferent de statul social, de confortul material, de orice alt avantaj. daca pot trai fara sentimente, atunci care mai este diferenta intre mine si un program de calculator? Cu ce ne mai deosebim noi oamenii de o masina, prin altceva decat emotii si sentimente? PS: Eu nu spun ca viata este o nesfarsita idila romantica. Dar cand flacara s-a stins sau cand ea nu exista…este intuneric…si atat.
ApreciazăApreciază
„Eu nu spun ca viata este o nesfarsita idila romantica.” O traiesti? esti fericit! Ma bucur.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate da, poate nu….
Nu e relevant.
Hai sa-ti fac o marturisire, sa intelegi.
Am avut o relatie care a durat 15 ani. O femeie frumoasa, cu un anumit statut social si material. M-am tot mintit ca voi ajunge sa o iubesc. Ca partenera, evident ca era o alegere ideala. Sentimental insa….
Am renuntat. Cu greu, dar am renuntat.
Am renunatat la tot ceea ce puteam avea material, social…tot, pentru ca nimic nu conta daca nu simteam acea flacara.
Da, poate nu multi fac aceasta alegere. Dar pana la urma, cu totii murim, ceea ce ne defineste este suma alegerilor noastre.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai ce-ti spuneam eu; pana la urma a învins rațiunea. Da,mult timp ti-a trebuit, sa te convingi. Ai admirat 15 ani un bibelou? 🙂 Știu, viata merge înainte din inertie, numai ca într-o zi se umple paharul. Ea te-a iubit?!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este o poveste complicata, Ane. Probabil intr-o zi voi scrie despre ea. Nu am admirat-o ca pe un bibelou. La inceput am incercat sa ma ascund de mine, apoi am sperat tot timpul, in naivitatea mea, ca am puterea sa salvez un suflet ajutandu-l intr-o perioada grea. E mult de povestit. Poate o voi face. Daca ea m-a iubit? Greu de spus. In felul ei, da. Dar combinata cu o otrava care mi-a facut mult rau. Dar nici nu regret, nici nu o pun la zid. A fost alegerea mea sa raman langa ea si am sa mi-o asum intotdeauna
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multe drame au trăit şi trăiesc cei care se ghidează după dogme. „Ne faci neamul de ruşine, mamă, eu nu aşa te-am crescut”. Şi aici se pot include multe situaţii. Oameni care au relaţii de faţadă, oameni care gândesc mai mult decât simt atunci când aleg. Da, iubirea nu e o alegere. Dar alegerea intervine la un moment dat. Şi atunci poate interveni şi durerea. Nu e o regulă, sigur. Dar şi excepţiile pot fi discutate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecute, eu nu pledez aici pentru o lume perfecta. Eden-ul nu exista pe pamant.
Eu scriu si incerc sa vorbesc despre principii.
Despre speranta.
Eu scriu, asa cum as vrea sa ne educam copiii sa traiasca. Ce valori sa aiva.
Evident ca lumea aceasta in care vreau eu sa traim este utopica. In fiecare din noi exista si intunericul si atunci….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si totusi teama se risipeste in masura in care increderea se cladeste. Altfel…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fara incredere nu exista nimic. Totul este haos.
ApreciazăApreciază
Fara incredere nu exista nimic. Totul este haos.
„Fear is temporary. Regret is forever” …:)))))
ApreciazăApreciază
Ca sa vezi, gandim la fel 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
poate suntem gemeni :)))))
ApreciazăApreciază