Imi place uneori sa ma pierd in cuvinte. Nu pentru ca as fi talentat, dar simt nevoia de a evada din cotidian prin fraze atipice, poate nu intotdeauna corect puse pe hartie, practic o ciorna a gandurilor mele. Habar am daca acest impuls vine dintr-o timiditate cronica sau este o dedublare necesara fata de o societate murdara, corupta, materialista pe care o dispretuiesc cu toata fiinta mea. Si incep sa scriu. Despre mult si multe. Despre trairi, rabufniri, pasiuni, dragoste si ura.
Imi place sa iubesc. Ma hranesc cu asta. Imi place sa admir si o fac mereu, mereu. Uneori in tacere alteori zgomotos dar intotdeauna cu sinceritate.
Am urcat de atatea ori in paradis dansand discret deasupra norilor, pentru a cobora tot de atatea ori in infernul deznadejdei si al suferintei tot din pricina aceleasi suberbe creaturi numita femeie, incat toate cuvintele din lume nu sunt suficente pentru a o…
Vezi articolul original 495 de cuvinte mai mult
Ce cuvinte frumoase!
ApreciazăApreciat de 1 persoană