Beduina

37784615_301194033953144_7665104897674575872_n

Flacarile arbustilor de stepa ii mangaiau bland chipul brazdat de cicatrici. Acolo, in fata adapostului improvizat din cele cateva piei de capra ce le purta cu ea intotdeauna, Suwa’ privea pierduta oceanul de stele. Acel univers tacut a fost de cele mai multe ori unicul ei prieten in noptile dure de iarna.
Ratacea de atata timp prin praful inecacios al desertului, fugind de ei, de el, uneori chiar si de ea, incat cerul erau unica harta pe care o mai avea.

Nu a fost intotdeauna asa.
Suwa’ s-a nascut intr-un trib de beduini si a avut o copilarie frumoasa, chiar poate putin cam rasfatata, unica fica a sheikului fiind favorita tuturor. Extrem de slabuta, dar cu un chip si o privire ce seducea de dincolo de tarha prafuita, Suwa’ era bijuteria micutului trib de nomanzi.
A fost o adolescenta rebela, incapatanata, reusind de multe ori sa-l scoata din sarite pe sheik, plutind gratioasa peste toate dogmele vechiului trib, jucandu-se cu propriile alegeri.

Amir a fost alegerea tatalui ei. Nu a indraznit niciodata sa intrebe de ce. S-a supus resemnata unei decizii care-i era indeferenta. Pentru ea gustul dragostei, a pasiunii, nu exista, iar Amir nu era tocmai cel mai rau barbat. O trata frumos, era foarte atent cu ea, tribul il indragea, iar cele 100 de camile pe care le oferea ca dar de nunta, spuneau mult despre generozitatea sa.
Suwa’ a acceptat discret sa ridice valul, devenind astfel sotia lui Amir, pornind in lungul drum care a adus-o aici, in fata acestui foc pierdut in desert.

Nunta in sine a respectat cu strictete vechile obiceiuri beduine.
Bărbații se așează pe două linii, față în față și cântă. Tonul este dat de un bărbat așezat în centrul uneia dintre linii, care începe să recite o poezie. După ce recită tare o strofă și refrenul ei, bărbații așezați pe partea opusă repetă refrenul. Cele două linii se depărtează pe măsură ce oaspeții ies din corturi pentru a asista, formându-se astfel un ring de dans în centru.
Câte un tânăr iese pe rând din linie și mânuiește sabia pe acordul muzicii. Cu cât este mai talentat, cu atât i se permite să performeze mai mult. În acest timp, restul bărbaților bat din picioare la unison, iar la fiecare a doua bataie, fac un salt în aer.

Dacă se consideră că vreun dansator nu este suficient de bun, cei care cântă se opresc, iar dansatorul e obligat să se retragă.
Urmează competiția femeilor. Auzind că bărbații au început să cânte, se retrag pentru a se îmbrăca corespunzător dansului. Își aplică kohl pe pleoape și se împodobesc cu inele, brățări și coliere grele care să facă zgomot atunci când dansează. Când femeile sosesc, dansatorul părăsește arena pentru a le face loc. Bărbatul din centrul liniei dă din nou startul, rostind strofe dedicate femeilor, ce pot fi compuse pe loc.
Inca isi amintea cu nostalgie toate astea de parca ar fi fost ieri.

Anii au trecut, viata a muscat hulpava din tot ceea ce insemna tineretea Suwa’ei, a aparut Elam, un copil frumos ca un inger, si totul parea ca intra intr-o rutina fireasca celor mai multi dintre oameni. Amir era departe de a fi un barbat pasional, dimpotriva, asa cum erau cei mai multi barbati traditionalisti, credea ca dragostea, pasiunea erau niste prostii muieresti venite din civilizatie, menite sa distruga traditia islamica. Suwa’ simtea ca-i lipseste ceva, dar ii era imposibil sa inteleaga ce.
Avea o familie, un copil, propriile lor camile, dar ceva in ea ardea neimplinit. Un freamat pe care nu-l putea explica si care nu-i datea pace.

Intr-o duminica,  Amir avea nevoie de ajutor la piata pentru a vinde niste piei de capra, asa ca a rugat-o pe Suwa’ sa-l insoteasca. Pentru Suwa’, ca pentru majoritatea femeilor beduine, orasul reprezenta un taram necunoscut, iar oportunitatea de al vizita era o ocazie unica.
In vuietul acela al pietii, atat de neobisnuit pentru ea, Suwa’ a simtit pentru prima data ca viata ei este o minciuna. In afara de Elam, pe care-l iubea nespus, totul parea un miraj al desertului, iar ea o naluca ce nu apartine nimanui.
Intr-un colt al tarabei a gasit o bucata de hartie ciudata. erau multe bucati de hartie, ca niste piei pe care erau desenate niste semne pe care nu le intelegea.

– Nu ai citit niciodata o carte?
Ridica privirea si-l privi. Un barbat cu fata brazdata de cicatrici, imbracat ciudat, care o privea in ochi asa cum nici un alt barbat nu o mai facuse.
Nu stia ce sa-i raspunda si un murmur pierdut ii suiera printre buze:
-Carte?
-Da, aceea este o carte. Uite, acestea sunt litere. A, c, f, h . Vrei sa-ti arat?
Suwa’ simti ca inima ii bate cu putere si niste furnicaturi pe care nu le putea explica pareau ca-i strabat intestinele. Il asculta cum vorbeste, cum ii zambea povestindu-i de o lume in care femeile sunt mai mult decat niste mame si sotii credincioase, iar cuvintele lui pareau ca trezesc in ea un foc ce a ars intotdeauna mocnit.

-Doriti sa cumparati ceva?
Vocea ca un tunet a lui Amir o facu sa tresara. Era in spatele ei si se adresa direct strainului.
-Poate, depinde ce aveti de oferit, ii raspunse el. Cat ceri pe aceste piei ?
– 3 lire.
-Ok, batem palma. As dori mai multe, cand va intoarceti?
In momentul acela Suwa’ ii simti privrea cum ii cauta ochii de dincolo de val. Rosii. Ii era teama ca Amir sa nu observe asta.
-Poate saptamana viitoare, raspunse Amir
-Va astept, raspunse strainul. Apoi o privi din nou si rosti :  eu sunt Allan, sper sa ne mai vedem.

Suwa’ ascunse cu repeziciune hartia acelea ciudata sub abaya lunga sperand ca Amir sa nu observe asta.

-Va urma-

 

Nota- Traditiile si denumirile beduine sunt copiate de pe internet, povestea este o fantezie intre cateva statii de metrou. .

6 comentarii

Din categoria Ana, Fantezie

6 răspunsuri la „Beduina

  1. ane

    Allan nu se dezminte,ca de, este european. Aștept continuarea.
    Inspirație, de mult frumos!

    Apreciat de 1 persoană

  2. gelu gelu

    Superb!
    Astept continuarea.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Hai cu continuarea! Nu-mi place sa astept si mi-ai trezit curiozitatea deja :D)))

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ana G.

    Ai darul de a transpune cititorul în povestea ta. Eram şi eu cu ei, în deşert, la piața din oraş…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s