Dor de simplitate

Imi amintesc perfect toiagul de lemn, o copie amuzanta desprinsa parca din The Lord of the Rings , pelerinele de ploaie puse in niste genti zdrentuite, rasaritul unui cer de vara, undeva pe un camp nesfarsit. Nu cred ca aveam mai mult 8-9 ani, iar pentru niste copii “veniti de la Bucuresti” mersul cu cireada de vaci, vara la bunici, era un episod de vacanta pe care nici o litera l-ar putea descrie.
Plecam dimineata, cu mult inainte de rasarit si ne intorceam seara o data cu apusul.
15 ore de alergatura pe campii, prin noroi si balega de vaca, prajiti la propriu de un soare ametitor, sorbind din niste bidoane apa statuta din niste puturi gasite pe camp.

Bunicii mei, poate cei mai blanzi bunici din lume, ne-au inconjurau intotdeauna cu caldura, dar au stiut sa ne si responsabilizeze. Respectul fata de oamenii din jurul tau, fata de natura, fata de munca si invatatura, au venit firesc de la niste oameni simpli care nu aveau nevoie nici de internet, nici de cursuri de parenting pentru a oferi cea mai importanta lectie de viata : fericirea vine din simplitate, din ceea ce esti, nu din ceea ce ai.
Acolo, alergand impiedicat dupa o vacuta ratacita, am invatat ca fiecare suflet are nevoie de stropul de bunatate din tine. Nu tu esti cea mai importanta piesa din universul asta, fiecare fir de iarba, fiecare izvor, fiecare ciuline sau suflet au rolul lor, iar tu esti nimic fara ele.

Imi e dor de simplitatea copilariei mele. Imi e dor de oamenii frumosi, umili, fara poleiala aurita, a celor de acum. De tricourile rupte si cusute din nou si din nou, dar care respirau a viata prin ceea ce eram noi si nu prin firma care le producea..
Imi lipsesc oamenii aceia arsi de soare care alergau cu galetiile pentru a-si ajuta un vecin atunci cand ardea o capita de fan, departe de egoismul si individualismul celor de acum.

As vrea sa pot descrie copiilor din ziua de azi cum este sa mergi intr-o caruta plina de coceni de porumb, trasa de doua vaci, dupa o zi in care nu ai vazut umbra, culegand porumb, dar fericit ca ai scapat de aglomeratia otravitoare a orasului.
Cum poti explica unui copil care nu merge nici macar o statie de tramvai pe jos, pentru ca parintii folosesc automobilul si pana la piata, cum este sa mergi dimineata, la 5 ani, cu un card de gaste, cativa kilometrii pentru a le duce la camp?
Ce mai inseamna simplitatea in lumea noastra?

Am scris acest text, inspirat de postarea de pe un blog pe care-l urmaresc cu placere. Ei, este un elogiu adus bunicilor. Priveam poza de pe acel blog si-mi aminteam de bunicii mei. De simplitatea lor. De respectul ce le datorez pentru ceea ce sunt.
Le multumesc.

 

Foto: arhiva personala