Framantari

Te plimbi prin mintea mea, prin sufletul meu, hoinaresti in trecutul si prezentul meu,  desi te-am inchis in zidurile din inima mea cu atat de multi ani in urma. Ma surprind uneori privind tamp ecranul telefonului inchis, cautand un semn de la tine, iluzia unui alt univers.
Si trec minute sau… ore, cine mai stie, pana cand blestemul ratiunii ma trezeste la realitate. Sunt mii de cuvinte pe care ti le-am spus in gand, fraze ce dansau asteptand sa fie desenate pe tastatura, dar ecranul telefonului se incapataneaza sa ramana inert.

Te ascult cum imi povestesti amuzata ceea ce ai facut, rasul tau nebun trece dincolo de opacitatea ecranului, cuvintele curg usor ca apa repede a unui parau de munte, este poate cea mai frumoasa prietenie intre doi oameni ce se iubesc, dar brusc cobor privirea in dreapta si realizez ca ultimul mesaj este acelasi de multe, multe zile.
Tarziu in noapte privesc la punctul verde si stiu ca dincolo de el esti tu.

Visez ca strabat lumea la pas, tinandu-te de mana. Ne vad aievea pasind prin locuri pierdute de tot si toate . Doi nebuni fugind de multe, poate si de ei.
Ma opresc, iti mangaii suvitele rebele de pe chipul tau perfect si te sarut recunoscator.
In jurul nostru desert. Sau poate o ploaie de flori de ciresi japonezi. Ce conteaza?
Visez ca zburam liberi. Ca doua acvile plutind printre crestele muntilor.
Visez la libertate desi suntem robii prezentului.

Candva un om frumos, vazandu-ma ca ma framant pentru ca-i marturisisem Anei sentimentele mele, mi-a scris cateva cuvinte pe care nu le-am uitat:
„Poate timpul iti va demonstra ca ai facut bine ca ai desfacut sticla aia de vin. Momentul in care ai desfacut-o a fost potrivit asa ca nu te mai framanta . Nu stii niciodata ce iti rezerva ziua de maine.”
Ce-mi rezerva ziua de maine?

Publicitate