O chema Irina. Micuta, cu pistruii stersi pe obraz, ce-i dateau un farmec aparte, doua codite impletite pe spate, la doua randuri de banca mea.
Ma fascina, iar ceea ce seducea mintea mea de copil erau sclipirile naturale de inteligenta. Asta ma atragea intr-un mod pe care l-am inteles mult mai tarziu.
Irinuca nu era ceea ce acum copiii numesc “de gasca”. Dimpotriva.
Extrem de retrasa, timida, introvertita, era doar un copil istet.
Nimic mai mult.
Nu-mi amintesc contextul, dar intr-o zi mi-am luat inima in dinti si am condus-o spre casa. Am mers ceva pe jos, pe stradute intortocheate, iar undeva la marginea mahalalei, in fata unor pereti scorojiti si o casuta derapanata, mi-a spus spus simplu : -am ajuns.
Mult timp am fost socat.
Mintea mea de copil asocia sclipirile ei, cu o anumita situatie materiala.
Cred ca atunci a fost pentru prima data cand am inteles ca valoarea unui om vine din ceea ce este el si nu din ceea ce are.
Ani buni, pana am terminat generala, am privit in Irina un model. Trebuia sa fiu ca ea si priveam asta ca o competitie, asa cum fac pustii din ziua de azi cu telefoanele si hainele. Daca colegul are Iphone 7, obligatoriu trebuie sa ai si tu la fel.
Atunci cand venea profesorul cu lucrarile, iar numele meu era alaturi de al ei in cele cateva puse deoparte, pentru ca aveau nota 10, un sentiment desavarsit de implinire imi strabatea tot corpul.
Irina, pentru mine, ani buni a fost un reper.
De ce impart cu voi aceasta amintire?
Pentru ca eu cred ca ceea ce ne lipseste cel mai mult ca societate sunt reperele. Nu mai privim admirativ spre oamenii ce transpira inteligenta, cautam marci de haine si obiecte pentru a stabili ierarhii.
Domnul Cartarescu (unul din idolii mei) este aproape necunoscut celor mai multi dintre tineri, pentru ca superficialitatea si prostul gust domina in toate.
Copiii il privesc admirativ pe Bendeac si Matinciuc.
Imi imaginez o tara in care la urne, cu totii, am vota pe “cel mai bun din clasa”. O noua generatie in care Irinuca, cea cu pistrui pe obraz, va fi un model, fara sa aive telefon sau cont pe instagram.
Visez la o lume in care reperele vor fi cu totul altele decat cele de acum.
Poate ca este si vina mea.
Am fost intotdeauna fascinat de femeile inteligente. Modelul Irinei.
Imi imaginez viata langa o femeie superba, avand tot ce ne trebuie, dar care nu reuseste sa ma surprinda cu sclipiri de inteligenta. Un cosmar.
Ca dreptate ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce iti imaginezi viata langa o femeie superba? Imaginezati viata langa o femeie draguta si inteligentA, cativa pistrui si spini putini :)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, Ane, eu am spus altceva.
Chiar daca as avea langa mine o femeie perfecta din punct de vedere fizic, dar care nu ar avea acea sclipire, as fi ingrozitor de trist..
Iar eu imi imaginez viata langa o femeie superba.
Pentru ca fiecare femeie este superba…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
‘Imi imaginez viata langa o femeie superba” Tu ai spus. Nu toate femeile sunt superbe!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare barbat își dorește o femeie superbă.😎
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Seara frumoasa, prietene!👍😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place idealismul tau utopic ! Maitreyi a lui M. Eliade este deasemenea o utopie, creata de imaginatia geniala a scriitorului ! Mult succes în îndeplinirea tuturor viselor si idealurilor ! 🙂
O noapte magica, draga ‘Albert’ !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai spus! Generatii lipsite de repere… trist! Avem nevoie de un țel ca să ținem drumul drept!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos reper este inteligenta, insa dincolo de ea si de partea cognitiva, as alege mai degraba intelepciunea. Pentru ca ea mai are in plus si componenta sufleteasca, care lipseste multor oameni cu sclipiri de inteligenta dar cu suflete reci.
ApreciazăApreciat de 1 persoană