Liniste

Text din 3 august 2017, refacut si repostat.

Ratacit printre litere

Privea pierduta in punctul acela fix de minute bune.
Ecranul telefonului arata 3.34, o ora in care linistea noptii era atat de placuta.
Liniste.
Cat de mult isi dorea ca linistea sa o acopere ca un val nevazut ce ineaca zgomotul intr-o maree nevazuta.
Toti doreau ceva de la ea, toti ii cereau ceva, avea impresia ca intreg universul se trezise brusc si dorea o particica din ea.
Obosise.
Obosise sa se prefaca ca este bine, obosise sa zambeasca, tot ce-si dorea era un ocean nesfarsit de liniste care sa o acopere, sa nu existe decat zgomotul propriilor ei ganduri.
Doar putina liniste. Oare cerea prea mult?
O lacrima ratacita aluneca grabita pe obrazul Anei.

Ridica telefonul si lumina ecranului ii contura fata.
Privi mesajul de la Allan. Din nou sute de litere dansau in fata ei cerand explicatii.
De ce?
Citi acest “de ce” de cateva ori si renunta…

Vezi articolul original 513 cuvinte mai mult