Acest text este un raspuns pentru un suflet frumos
I-am vazut din departare cum se apropiau ducand cu ei un troller voluminos si cateva genti de bagaje. Era un semn ca se intorcea din vacanta. Oarecum surprinzator avand in vedere ca era sambata dimineata, iar oamenii se intorc din vacanta in general duminica.
L-am salutat pe el si mi-am aruncat privirea spre ea pentru a o saluta.
Atunci am vazut-o.
Un chip trist, ratacit, plin de rutina.
Am incercat sa fac o gluma, dar nici macar un muschi nu s-a clintit de pe chipul ei.
I-am intrebat de unde vin asa dimineata. Cu o voce stinsa mi-a raspuns ea ca de la mare.
De ce azi? de ce asa dimineata? am intrebat, firesc.
– E, ne-am plictisit, asa ca am venit acasa.
Ii priveam si incercam sa inteleg.
Un cuplu la 20 de ani, casatoriti doar de cativa ani, veneau acasa, intr-un Bucuresti stins, pentru ca s-au plictisit impreuna in vacanta.
Chipul ei spunea totul.
Parca priveam o femeie dupa 40 de ani de casatorie, obosita si resemnata.
Intreaga saptamana incercasem sa gasesc ceva pentru ai face o surpriza.
Se intampla acum 3 ani.
O prietena veche, un om minunat, isi aniversa acea piatra de hotar care este cifra 40.
Cei care au trecut prin asta stiu ca desi pare o prostie, emotional aceasta cifra este un prag.
Pe seara am vorbit cu ea.
Nu ma asteptam sa o gasesc acasa, in mintea mea fiind convins ca sotul ei cu siguranta i-a pregatit o petrecere surpriza.
Era in baie, plangea. Plangea asa cum doar o femeie care a pierdut totul poate plange.
Eram socat. Am intrebat-o ce se intampla.
Mi-a povestit prabusita cum toata viata ei a fost o minciuna, un sir lung de rani sufletesti pe care le-a ascuns. Un sot model, in ochii lumi, dar un om care-i transformase sufletul intr-un ocean de lacrimi.
Se simtea atat de singura in doi.
Iar el parea incapabil sa realizeze durerea ei.
In seara aceea, cand asteptarile ei erau altele, acea seara care trebuia sa ramana memorabila prin frumusetea ei, el o ranise asa cum doar un om ingrozitor de insensibil o putea face.
Stateam langa ea, managaindu-i parul carunt.
Plangea, iar asta rupea din mine bucati intregi de suflet. Incercam sa o linistesc, dar era atat de greu.
O viata intreaga de lacrimi.
Am intrebat-o cu o voce blanda:
-Cum ai suportat atatea, mama? O viata intreaga in care o zi buna a fost acoperita de doua negre. O viata langa un om care nu ti-a vazut niciodata durerea.
-Pentru voi, Albert. Nu am vrut sa aveti un alt tata.
-Mama, dar te-ai gandit o secunda ca poate un alt tata, chiar nenatural, putea fi un parinte mai bun pentru noi si un sot mai bun pentru tine? Te-ai gandit ca viata asta nu ti-o va mai da nimeni inapoi Te-ai gandit ca ramanand langa un om care te facea sa plangi, defapt ne-ai facut pe noi, cei ajunsi maturi, sa ne invinovatim ca din cauza noastra ai suferit atat?
-Stiu, dar acum e prea tarziu..
Aseara m-ai intrebat daca eu cred ca esti egoista.
Sa renunti la tot doar pentru ca tu nu te mai simti tu in locul acela. Ce vor spune cei din jur, familia, copiii, cum te vor judeca toti.
Aspru. Toti te vor judeca aspru.
Putini inteleg ca atunci cand o casnicie a murit, poti sa-i dai tu aghiasma cat vrei, ca nu o vei mai invia niciodata.
Nu intamplator ti-am dat cele trei exemple.
Mi se spune des ca sunt un visator si ca realitatea este diferita. Chair in raspunsurile textelor mele am tot intalnit formula ca viata nu este doar despre iubire si ca uneori faci alegeri rationale nu cu sufletul.
Evident. Cele trei femei asta au facut. Alte milioane de femei care traiesc intr-o rutina si nefericire bolnava vor avea intotdeauna un motiv rational pentru care o fac.
Dar asta vrem cu adevarat de la viata?
Despre asta este viata? Daca nu esti iubit cu pasiune si daca nu iubesti la fel de mult atunci cand ai o relatie, prin ce esti viu? Vesnica scuza ca ai grija de copii? Ca esti un adult responsabil?
Esti? Atunci cand ii oferi unui copil ca model de viata o familie in care lacrimile si nervii sunt mai dese decat zambetul, chiar esti un adult responsabil?
Mi se tot spune ca dragostea nu este un panaceu. Dar ce este?
Lacrimile sunt? Rutina bolnavicioasa este? Lipsa oricarei flacari, a pasiunii de orice fel, toate astea sunt?
Sa zambesti fals si sa te prefaci ca viata ta este minunata, atunci cand nu e, este o dovada de responsabilitate si maturitate?
Nu, prietena mea draga, nu este egoism sa fi curajoasa.
Egoism este sa fi fals si sa te prefaci ca esti ok, cand nopti intregi ai visat ca vei fi libera.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un adevăr dureros spus atât de frumos! Mlțumesc că l-ai aşternut pe rânduri albe. Multă inspirație să ai tot timpul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc si eu pentru cuvintele frumoase.
Din pacate as fi dorit sa nu vorbesc niciodata despre asta.
Dar este o parte din realitatea noastra.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt atât de multe femei care nu au curaj să fie egoiste şi un asemenea mesaj le dă putere. Am trecut si eu prin asta stiu cum e sa dai curaj…sa ai curaj…sa ramai in picioare si sa zambesti…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, foarte corect! Multe femei trec prin cele trei exemple., din pacate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E frumoasă și de actualitate și de suflet postarea ta. Dacă noi oamenii nu am fi atât de răi și nu ne-am constitui în ceea ce se numește gura lumii, multe femei, poate și bărbați, ar avea curajul să își ia soarta în mâini și să își dea o șansă la fericire, la liniște. Însă pânza de paianjen e deasă, de aceea prietena ta se teme că e egoistă. Dă-mi voie să îi răspund și eu: nu ești egoistă. Ești firească. Pentru a-i ajuta pe ceilalți și a putea dărui, trebuie să începi cu tine. E ca în avion. Tu îți pui prima masca, pentru a-i putea salva pe alții.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce oare atunci când îi ajutăm pe alţii se numeşte bunătate, caritate, bunăvoinţă, şi când ne ajutăm pe noi e egoism? De ce oare când nu luăm în seamă nevoia celui de lângă noi e egoism şi răutate, dar când nu luăm în seamă nevoia sufletului nostru e… cum se numeşte asta, are un nume? Nu cred că are.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„…nevoia sufletuli nostru e”… CUVÂNTUL aceasta „pâine spirituala” fara de care trupul purtator de suflet este de doua ori mort.
„Este scris: ‘Omul nu traieste numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” – Isus Hristos –
„Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic: cuvintele pe care vi le-am sous Eu sunt duh si viata.” – Isus Hristos –
Seara faina, draga Albert !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Egoism este sa crezi ca poti duce singura toata durerea lumii intr-o simpla inima… si ca nu ai nevoie de ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană