Zona de confort

Ma invarteam intr-o bucla nesfarsita, dansand in bezna si cautand o iesire din Hadesul in care ma scaldam. Cumva, de nicaieri a aparut ea. Toata un zambet, in contrast cu intunericul din jurul meu, luandu-ma hotarata de mana, suficent de incapatanata sa nu accepte nici un refuz si totul s-a transformat intr-o nebunie.
O iubire imposibila, fara speranta, fara viitor, dar care ne-a transformat pe amandoi.

Sti care este farmecul povestilor imposibile? Te scoate din zona de confort, pescuieste in tine partea aceea ascunsa, testandu-ti limitele. Pana unde esti dispus sa mergi pentru visele tale? Esti dispus sa crezi in imposibil sau te intorci in linistea confortabila a certitudinii?
Imi amintesc teama ce-mi strabatea fiecare celula atunci cand vedeam un mesaj de la ea.
Era o nebunie totul, dar datorita acestei nebunii am avut parte de cele mai frumoase clipe din viata mea.

Cu totii avem undeva ascuns in noi un sambure de visare care asteapta un strop de ploaie sa prinda radacina. Intotdeauna mi-a fost teama sa fac public randurile mele. Mi se par mizere, dezordonate, asa cum sunt si eu, prea romantice pentru o lume ce mananca la micul dejun naivi pe paine.

Cand a aparut Ana, trebuia cumva sa-i transmit ceea ce simt. Imbracat intr-o timiditate copilareasca, poate vecina cu prostia, unicul mod de ai arata cine sunt au fost literele.
Imi era ingrozitor de teama. Ma obseda gandul ca o sa rada de cat de prost scriu. Ii vedeam chipul, zambind amuzata privind ecranul telefonului.
Dar nu a facut-o.
Ana a fost persoana care m-a incurajat sa scriu. Imi spunea intotdeauna:
-Cand o sa mai citesc si eu ceva frumos scris de tine.

Zona de confort.
O construim cu atata grija, o protejam cu ziduri. O protejam de noi, de teama ca am incerca sa evadam. Ne este teama de visele ce trec peste aceste ziduri.
“Dincolo” este tot ce ne sperie.
Un om pe care-l iubim in secret, un proiect pe care am dori sa-l incepem, un gand tainic pe care l-am ascuns atat de adanc in noi incat doar incercarea de-al scoate la suprafata, ar rupe bucati intregi din sufletul nostru.
Si atunci alegem zona de confort.

Ultimii trei ani m-au invatat un lucru. Dincolo de poarta este intunericul si necunoscutul. Nu sti ce te asteapta acolo, poate un taram miraculos sau poarte moarte. Dar ai si o certitudine.
Daca ramai aici, in zona de confort, nu te asteapta nimic.
Viata, chiar si inconjurat de cele mai frumoase ziduri, tot inchisoare se numeste.
Ana m-a invatat un lucru.
Daca tu nu ai incredere in tine, nimeni nu o va face. Daca vrei sa dansezi cu luna, indrazneste sa privesti spre cer. Privind in pamant vei vedea intotdeauna acelasi lucru.
Pamantul.

Publicitate