Cautam in divinitate treptele lipsa din existenta noastra. Prea mandri sa acceptam haurile negre prin care ne prabusim cateodata, urlam furiosi, scrâșnind din dinti, ridicand pumnul amenintator spre cer.
Pentru prea multi dintre noi divinitatea este reprezentata de un umil batranel, ce sta la capatul scarii, privindu-ne dojenitor cum sarim din treapta in treapta, recompensandu-ne generos cu un loc in Edenul de deasupra scarii sau in Hades-ul de sub treptele existentei noastre.
Dar daca Dumnezeu este mai mult de atat?
Daca Dumnezeu reprezinta defapt partea din noi pe care nu o intelegem?
Acest text este scris ca o joaca de-o clipa urmarind proiectul generos al prietenilor de la Literatura ca utopie.
Ratacit printre litere 
Mulţumesc pentru textul ăsta. Ai cuprins esenţa în cuvinte puţine dar cu mult sens.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta, textul l-am scris ca o joaca, intr-o pauza de publicitate, dupa ce am citit tema pe pagina aceea, literatura ca utopie. (bine, pentru a fi in totalitate sincer, o parte din gandurile mele au mers la felul in care percep oamenii divinitatea. Ca pe un loc unde se pun verdicte, un batranel care este vinovat pentru toate esecurile noastre)
ApreciazăApreciază
Da, o joacă serioasă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, deși și eu am gândit că un pas te poate duce în abis sau Înalt, Dumnezeu, sigur, e mai mult decât cel care așază treptele pentru noi. Picătura duumnezeiască e în fiecare, cât să putem înțelege și prăbușirile, și zborul.
Mult de spus pe subiect, însă cu drag am pășit pe treptele acestui text- gând!
Zi frumoasa, prieten al literaturii ca utopie și nu numai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iti multumesc pentru gandurile frumoase.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag și bucurie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Corect! Dumnezeu este mult mai mult. Dumnezeu este in fiecare din noi. Este energia cu care ne alimentam. Fiecare Il percepe asa cum simte…cum poate.
Dumnezeu e Cel Care ne-a daruit viata si tot El e Cel Care are grija de noi in fiecare zi.
Dumnezeu bate cu staruinta la poarta sufletului nostru, dar noi suntem indiferenti, spunem ca suntem prea ocupati. Fara sa realizam ca Dumnezeu este puterea noastra, energia de care avem nevoie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu văd treaptele ca fiind etape in viața noastră, clipe dulci și sărate, clipe trăite care construiesc o viața de Om. Ce e interesant la aceste trepte? Ca pot fi atinse cu gândul oricând dorești sa te întorci in trecut, sa revii in prezent sau sa-ti construiești viitorul. Și, poate că se căuta în dumnezeire treptele lipsa din existența cuiva, dar e greșit să cauți un răspunzător pentru umbrele din viața ta. Dreptul de a alege îți aparține. Zilnic alegem ceva. Zilnic putem învăța cate ceva. Depinde doar ce alegem să facem. Mi-a plăcut mult acest gând al tău: “Dar daca Dumnezeu este mai mult de atat?” Da, este. Trăieste în tot și în toate. O seara plăcută!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Ancahorj!
Cat despre ceea ce este Dumnezeu. Sincer, eu nu am certitudini, pentru ca mi s-ar parea o aroganta sa cred ca eu pot intelege ce inseamna divinitatea.
Imi imaginez doar ca este iubire, iar asta pentru mine este suficent.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar nu conteaza in ce crezi sau cu ce asemeni divinitatea, la urma conteaza ca al tau crez iti ofera ceea ce ai nevoie pentru a privi Viata in fatã, cu incredere si curaj. Ceea ce nu avem voie, si ai dreptate, e sa luam în derâdere credinta celuilalt sau sa impunem cuiva Adevarul nostru. Noapte buna, Albert !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Dumnezeu este IUBIRE ! Iubirea are aspecte si manifestari infinite ! Însa,în general, iubirea este o manifestare paradoxala interioara,care da viata sau mutileaza si ucide, fiinta rational-sentimentala o manifestare incontrolabila, pe care nimeni nu o poate exprima în cuvinte, nici demonstra stiintific obiectiv prin stiintele exacte, iar când este manifestata cu Adevarat si Absolut, transforma caracterul mostenit genetic, provocând mutatii genetice la toate nivelele si în toate dimensiunile perceptiei fiintei, determinând o stare de bucurie, liniste si pace (împacare cu sine) launtrica perpetua indescriptibila, pe care nimic din aceasta dimensiune materiala (3D) nu o poate lua persoanei îndragostite cu adevarat, nici chiar „moartea” si Locuinta ei, biruita de Hristos în urma cu doua milenii, si de toti cei ce L-au urmat pâna la sfârsit..
Seara faina, draga Albert .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos text. Așa că sunt incitante temele? Îmi salvasem și eu poza asta. Mi-a plăcut mult. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sublim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană