Iubirea vrajmasilor

iubirea-vrajmasilor

Scriu rar despre credința. Pentru ca despre credința nu se scrie, se simte. A vorbi despre Dumnezeu este ca si cum ai vorbi intr-un loc public intimitatile tale si ale partenerului. Intr-o epoca a rețelelor de socializare, ne este greu sa acceptăm că sunt lucruri ce trebuie sa ramana ascunse in noi si nu puse pe un perete.

Obisnuiesc, atunci cand ma simt rătăcit, cand ma pierd in ganduri, sa inot in linistea unei biserici goale, așteptând răspunsuri ce eu nu pot sa le gasesc singur.
Raspunsuri pe care le-am primit intotdeauna.

Ce rost are toata aceasta introducere?
Am ascultat ieri, la slujba de duminica, o predica ce poate fi inramata si recitita zi de zi de fiecare dintre noi.
Predica de ieri a fost despre iubirea vrajmasilor.
Cine sunt defapt “vrajmasii’ ?
Toti cei diferiti noua. Cei care au o alta culoare a pielii, o alta religie, o alta orientare sexuala, sau un alt mod de a privi viata. Pentru ca sunt diferiti ideilor noastre, tindem sa-i privim altfel.

Preotul a spus ieri un lucru minunat . Noi, cu totii, am inceput sa devenim proprii Dumnezei.
Noi stim cine cu cine trebuie sa se iubeasca, noi stim ce-a vrut Dumnezeu sa spuna intr-un anumit pasaj, defapt noi nici nu mai avem nevoie de Dumnezeu, pentru ca stim noi mai bine ce vrea si ce nu vrea El.
Noi nu vrem uciderea “vrajmasului”, dar vrem ca el sa fie dupa chipul si asemanarea noastra.
Si daca nu e?

Mi se spune des de cei din jurul meu ca sunt prea prost, tolerand. Ca acord de prea multe ori o alta sansa oamenilor ce ma ranesc. Dar daca crestinismul nu este despre a intoarce si celalalt obraz, atunci ce rost mai are el ca mod de viata?
Daca nu putem ierta, tolera si iubi cu adevarat, cu ce suntem mai buni ca cei mai aprigi criminali?
Defapt, in ce credem noi?

Acest text nu este despre referedumul de sambata.
Viata va continua de luni, indiferent de rezultat.
Aceste randuri sunt doar niste framantari ale mele si raspunsurile pe care le-am gasit intr-un loc unde ar trebui sa fie cu totul altceva decat o sala de judecata a semenilor.
Iubirea vrajmasilor nu este doar o pilda.
Este defapt crestinismul.

PS: Pentru cei conservatori, le reamintesc ca apostolii nu au propovaduit crestinismul cu sabia. Crestinismul inseamna puterea cuvantului si nu a batei.

9 comentarii

Din categoria Fără categorie

9 răspunsuri la „Iubirea vrajmasilor

  1. Iar eu ma bucur ca am gasit textul tau, astazi, aici. Aveam nevoie de el, nici nu știi. Multumesc.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Iosif Strasbourg

    Generalizând, iudaismul, crestinismul, islamismul, budismul, hinduismul, confucianismul si toate celelalte ramificatii ale acestor religii, nu sunt decât o alta fata a politicii mondiale, mascate de o aparenta morala doctrinara, ipocrizie (fatarnicie) fara precedent de la perioada istoriei lui Nimrod cu edificiul Turnului Babel si pâna azi. pe care Fiul omului Hristos a condamnat-o si o condamna de doua milenii, tintuit de crestinism între cer si pamânt, pe crucile înaltate pretutindeni la rascruci de drumuri (mai ales în Romania) si pe turnurile bisericilor crestine de toate confesiunile din lumea întreaga…
    O seara faina, Suflet iubitor !

    Apreciat de 2 persoane

  3. Poate ca imi definesc credinta altfel decat prin a merge la biserica, dar simt intru totul la fel. Reigia este menita sa ne deschida inimile acolo unde suntem orbi, sa ne imblajineze acolo unde vrem sa atacam energici lucruri care nu se potrivesc in sfera noastra ingusta de conceptii. Pana la urma, daca un lucru asa mare cat sa devina o chestiun globala, o batalie de decade, va fi bun sau rau, nu e ceva ce putem prevedea cu adevarat. Personal, eu cred ca schimbarile nu inseamna decat evolutie, cum lumea se schimba are nevoie de concepte noi, neprevazute in trecut, la fel cum noua nu ne este dat sa intelegem cu desavarsire trecutul pe care nu l-am trait si viitorul. Dar, indiferent unde conduc alegerile noastre de azi, avem nevoie sa punem iubire, acceptare in tot, pentru ca discriminarea, ceea ce nu este numai numele luptei anti LGBT, cat si cauza multor alte probleme in societatea de azi, ne-a dat mereu inapoi. Credinta, religia, spiritualitatea ar trebui sa fie, printre altele, legate de iubire, acceptare. Asa ca, in timpuri in care o problema e pusa, ar trebui sa ne intrebam: “Ce opreste cu adevarat pacea, iubirea? Ceea ce fac eu, sau ceea ce face cel contra cui ma lupt?”

    Apreciat de 1 persoană

  4. Unii sunt atât de preocupaţi cu a-şi etala religia şi a arăta cu degetul încât uită de credinţă…

    Apreciat de 1 persoană

  5. gelu gelu

    Frumoase randuri! Si chiar de luat în seamă.
    O zi frumoasa! ☺

    Apreciat de 1 persoană

  6. ane

    Fiecare are un sanctuar intim. Daca ne cercetam pe noi înșine, in adâncul nostru, vom simți nevoia de a ne vindeca de multe … Vrăjmași noștri, off ce greu este acest cuvant.
    M-a bucurat textul tau.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Daca am iubi oamenii nu i-am considera vrajmasi.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Iar mie mi-a picat înaintea ochilor, exact într-un moment în care aveam cea mai mare nevoie să nu mă simt singur. La un an distanță, suntem între aceleași coordonate. Și când toate în jur îți par gri și murdare, albul unui crin îți spală sufletul.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s