I-am surprins privirea cum se pierde în albastru cerului, visând la o altă vară fierbinte. Zâmbea îndragostită. O lacrimă, sub formă de petală, s-a desprins usor plutind nostalgic într-un dans doar de ea înteles.
Deja îi era dor de el.
Îmbrăcat in hainele lui perfecte, de un albastru seducător, soarele știa că povestea lor s-a terminat. Poate la anul sau poate într-o altă viată.
Înca îi simțea respirația, puful galben ce-i mângâiase buzele atata timp. Îsi dorea sa ramană, dar era deja octombrie si amânase de prea multe ori plecarea.
Deja îi era dor de ea.
Obisnuiesc sa primesc complimente. Este adevarat, mai des atunci cand sunt senin. Mulți iubesc culoarea pielii mele albastre. Chiar si atunci cand pufi rebeli de nori nu-mi dau pace.
I-am vazut de atatea ori. Atația ani. Aceeași poveste.
Se indragostesc la inceput de mai, se iubesc ca doi adolescenti o vara intreaga și apoi se pierd in tacere, imbracati in haine arămii.
Vine iarna si deja o sa-mi fie dor de ei.
Trupul ei firav, înca căuta îmbrațisarea lui. Îi era atât de dor de felul in care o săruta dimineata, de soaptele lui fierbinți ce-o făcea sa viseze la nemurire. În depărtare, cerul de-un rosu aprins colora iesirea lui din scena. Întotdeauna a stiut să-si facă o iesire spectaculoasă.
Îl iubea așa cum l-a iubit în alte mii de vieți.
Stia că-l vede pentru ultima dată.
Iubirea este momentul acela când răsăritul îți apartine in totalitate. Când albastru devine mai mult decât o culoare, este zâmbetul din privirea ta.
Până la urmă lumea asta este atât de simplă.
Cer, pământ și uneori doi îndragostiți.
Ne pierdem în nimicuri, în ambiții si orgolii, uitând că lumea este albastră.
Preocupați sa ne sfașiem între noi, aproape am uitat să ne bucurăm de ultimele zile cu soare.
Acest text este o pledoarie pentru întoarcerea la normalitate.
Lumea poate fi si altfel.
Ratacit printre litere 
Nu ştiu, Albert… mai avem şanse la acea întoarcere? Cei care-s în ea vor rămâne. Ceilalţi… o văd anormală şi o resping.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne vom intoarce, Potecuta. Pentru ca si dupa cea mai apriga iarna, chiar si cea din suflete, vine primavara. Face parte din rostul lumii. Nimic nu e vesnic. Nici macar raul….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In lumea mea inca e soare, chiar daca sunt nori. Si mai stiu ca el nu dispare niciodata.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toată lumea are timp să înflorească,chiar și pentru o zi, chiar și pentru un moment.
In culori.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dupa cum „Floarea Soarelui” si toata biosfera are nevoie de razele luminoase si mângâietoare ale Soarelui, de ploile timpurii si târzii binecuvântate ale cerului, pentru a perpetua frumusetea paradoxala a creatiei, tot asa si omul are nevoie de Lumina Întelepciunii lui Dumnezeu si de IUBIREA sacrificatoare, neconditionata, fara prejudecati, a empatiei unora fata de ceilalti, indiferent de vremuri si conjunctura, constientizînd legaturile sentimentale puternice invizibile si indestructibile dintre noi toti cei care iubim cu adevarat neconditionat TOTUL !
„Va dau o porunca noua; sa va iubiti unii pe altii. Asa cum v-am iubit Eu, tot asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.” – Isus Hristos –
ApreciazăApreciat de 1 persoană