Rătăciri

 

 

Încercam să nu-mi trădez emoția, deși tremurul mâinii mele era evident. Cuvintele ei m-au lovit ca un croșeu, venit de nicăieri, iar acum încercam să-mi mențin echilibrul pentru a mima cât mai bine indiferența.
Amesteca cuvintele, trecea de la una la alta, de la un personaj la altul, fără să realizeze că pe mine mă interesa doar un lucru, doar un suflet și dialogul pe care l-a avut cu el.
Râzând mi-a aruncat in gluma:
-Poate că acum, dacă e singură, ai putea să vorbesti cu ea, vă cunoasteți de-o viată.

Știam.
Habar n-am cum, dar știam de zile bune că se întamplase ceva. Un sentiment straniu de teamă, emoție, dar și dorința, îmi măcina fiecare celulă. Într-un mod, pe care cuvintele nu vor ști niciodată să-l redea, îi simțeam durerea, chiar dacă eram departe.
Aș fi vrut să știu ce să fac, cum să reacționez, cum să fac ca prezența mea să conteze, dar adevărul este că nu stiam. Am ales  tăcerea, lasând-o să înțeleagă că de data aceasta nu mai este singură, că sunt aici și că a ține la cineva înseamnă asumare și responsabilitate, iar eu nu am nici cea mai mică ezitare să o fac.

Pentru prima data în ultimii trei ani mi-am dorit să nu-i fi mărturisit niciodată.
Dumnezeule, cât mi-aș fi dorit sa fiu din nou doar Conty, prietenul bun caruia poți să-i destainui orice, știind ca vei găsi atenția și încrederea pe care o astepți.
La ce-mi folosește dragostea, dacă ea crează ziduri si nu punți?
La ce folos să iubesti un om dacă nu poți fi lângă el atunci când viata îi presară ghimpi?
Nu pot și nu vreau să stau deoparte atunci când orice cuvânt cald poate conta.

Am cunoscut, cândva, un puf de păpădie.
Un vânt turbat l-a păbușit în cea mai grea cumpănă a vieții lui.
Se întampla cu mulți ani în urmă.
Încăpățânată, orgolioasă, a luat totul in piept, trecand peste. Cei din jurul ei au lăsat-o singură, considerând că este suficent  de puternică pentru a duce în spate totul. Și asta într-un moment când poate ar fi avut mai mult ca oricând nevoie să fie protejată și iubită.
Ea i-a iertat, dar a schimbat-o. A făcut-o să-și piardă încrederea în oameni, în altruism și bunătate.
Uneori, iubirea nu înseamnă să-i faci pe plac cuiva incăpățânat.
Iubirea înseamna să fi lângă un om chiar și atunci când el nu ți-o cere. Să stai în umbra lui si să-l săruți, dându-i forță, atunci când se împiedicâ.

Suflet albastru.
Rătăcesc.
Poate că nici eu nu știu care este drumul corect. Cine-l știe? Cine știe dacă există un drum corect?
Sunt prietenul tău. Mai presus de tot si toate.
Prietenul tău bun.

Publicitate